Cuvinte păstrate pe o bandă magnetică
şi cîteva pelicule foto, sunt simbolurile perfecte în seara asta. Patetică. Da,patetică din cauza ta. Puţin sălbatică în pornirile sufleteşti dar din nou din vina ta. Nu sunt deloc un dicţionar explicativ,nu pot defini reacţiile seismice ce îmi fură echilibru, nu cred că vei înţelege ceva din ce scriu, dar îţi dau crezare. În fine, mai niciodată nu am reuşit să manevrez cuvintele într-un mod explicit cînd e vorba de mine, cînd e vorba de noi. Îmi gîdilă timpanul liniştea sunetelor stereo şi zîmbesc.Să ştii că nu sunt deloc ironică acum, dar îmi lipseşti. Era să te amuze această nostalgie a mea înşirată pe podea, sunt sigură că da.O sete de linişte îmi usucă gîndurile, cu ochii fixez capătul fragil al serii şi nu mai ştiu nimic de grijile calendarului.În caricatura acestei nopţii voi sublinia punctele de caşmir, aş fi avut nevoie de o mînă de ajutor, îmi pare rău că nu eşti aici…să ştii că am să închid înapoi în sertat nostalgia anilor trecuţi şi încă ceva, am să închid şi îndoielile care fac prea mult zgomot.
Filed under: tu Tagged: amintiri, îndoieli, dor, pelicula, stereo, tu