Eu dorm în emisfera sudicăacolo unde copacul creşte în voieşi soarele usucă pielea cu galbenul săuTu navighezi în marea destinelorsavurezi sarea locurilor lăturalnicepunând în dezordine toate tăcerile meleGoleşte noapteaşi mi-o toarnă în conducta activă a libidouluiDeschide rănilecu sabia de lumină şi infinitDalta ta mă dezarmeazăşi devin o miză sub ciocanpentru că ajungi periodic la orologiiîn cearcănele ce apar improvizateprin insomnia înăbuşitoare
Legată mă îndrept spre pericolpe curba închisă a exilului tăuMenoree a luniise face drumulun veac de zbucium al marii se scaldă în râu
  Un poema de amor   Yo  duermo en el sur
donde el árbol crece desprovisto
y el sol rompe la piel con su amarillo
Tú navegas el mar de los destinos
paladeas la sal de los rincones
desordenando todos mis silencios
Vacíame la noche
en el labriego ducto de mi libido
Abre las llagas
con espada de luz y de infinito
Tu cincel me desarma
y me vuelvo cabriola en el martillo
porque llegas variable a los relojes
en las ojeras que surgen de improviso
por el insomnio húmedo

Sujeta voy hacia el peligro
por la curva cerrada de tu exilio
Menstrúan lunas
se prepara el camino
un sigilo de mar se revuelca en el río