mi-am pierdut visul de a scrie, poate undeva printre alte vise, poate prin rutina vietii, poate printre “trebuie” ale vietii.
Nu va pierdeti visele, pentru ca fericirea nu vine din trebuie, ci din visele spre care aspirati, in drumul in care faceti greseli, cresteti dar mergeti mai departe, pana cand intr-un moment atingeti, inceputul unui alt vis.
Visele se distrug cat ai clipi din aripi, dar se creeaza in milenii in constiinta noastra.
Nu va vindeti visele pentru nimic in acesta lume in care valoarea e cea subiectiva materie posibila.
De fiacare data cand incep sa scriu, nu gasesc o finalitate, nu gasesc o imgine care sa se proiecteze in creier, si sa ma ghideze, am pierdut ce era al meu multi ani la rand, nu ceva special, nu ceva genial, dar era al meu.
eu mi-am vandut creierul unui trebuie imaginar…
Filed under: Uncategorized
