Unde este orașul cel luminos, frumos, curat și verde de altădată?
Blocuri și case vopsite în toate culorile curcubeului, de la mov aprins, la verde, albastru si oranj. Unele blocuri arăta de parcă ar fi făcute din bucăți Lego de diverse culori. Blocuri nefinisate care stau ca niște stafii, rătăcite printre clădirile vii, și care așteaptă să fie readuse și ele la viață într-o bună zi. Clădiri, care reprezintă valoare istorică și arhitecturală, lăsate în paragină și după aia vândute pe doi bani. Panouri publicitare, la fiecare colț, care transformă orașul intr-un spațiu publicitar, unde peste tot ti se propune sa cumperi ciorapi, bere, sa te uiți la cutare post TV sau să votezi cutare partid politic. Orașul cuprins de beznă este luminat de reclamele de neon și panourile publicitare. Câinii vagabonzi se simt ei stăpâni în oraș, marcând teritoriul propriu cum se cuvine. Drumurile cu gropi, pe care cel mai bine e sa mergi cu tractorul, pentru că astfel riști să-ti ții mașina doar în service. Mașinile parcate peste tot unde se poate și nu se poate…
De fiecare când mă întorc în oraș, am speranța că poate Chișinăul s-a schimbat, peste noapte s-a transformat într-un oraș european și modern.
Și rămân dezamăgită, găsind tot aceeași capitală , care parcă ar fi blocată în timp, cu un stil arhitectural tipic sovietic presărat cu eclectism modern ”europeano-moldovenesc”, și cu aceleași probleme vechi de când țara noastră independentă.
Nu știu de ce am impresia ca orașul Chișinău seamănă izbitor de mult cu bradul pe care l-am avut anul acesta în PMAN: kitschos, eclectic, multicolor, mare, împodobit într-un stil ce miroase a naftalină veche sovietică și fără să știe exact cum vrea să arate: moldovenește, european sau altfel.
Si înca ne miram de ce așa brad am avut de sărbători.
Chișinăul nostru cel de toate zilele, da-ne nouă astăzi drumuri frumoase, străzi luminate, case frumoase și îngrijite… și un oameni gospodari la cârmuire.
