Acum jumate de an se bucura de viaţă cum putea.Cu greu, dar reuşea să tragă după dînsa 2 copii.
Ieri, a fost probabil cea mai tristă zi de 8 martie din viaţa ei. Deşi cu oameni dragi alături, din noapte încă nu mai vedea pe nimeni de durere.
N-am mai văzut-o aşa niciodată pe femeia dezamăgită de toate, care totuşi ştie ştia să creadă şi să îndrume pe toţi, să zîmbească şi să emane căldură.
De ceva timp, nu ştie.. dar simte, că zilele sunt scurte şi puţine...
Azi era deja metastază
p.s. cum să crezi, atunci cînd cienva sau ceva răstoarnă un bol de cerneală peste coala ta albă de hîrtie, pe care ai scri şi ai tot scri de toate...
cum să mai crezi?
imagine
.
