lucruri ciudate se întâmplă cu tine.
Rugăciuni încinse iţi pipăie corpul plăpând,
care e gata-gata să se răcească.
Agonia e ca un câine rău
ce te muşcă de mâini şi de picioare.
Nu mai poţi să te aperi de rabia lui.
Îl laşi să îţi sară în cap
şi aşa îl asmuţi şi mai tare.
Atunci când termină cu tine,
acest carnivor atroce
te ia cu gura şi te-ngroapă în pământ,
ca pe un os oarecare,
cu gândul ascuns că o să revină.
De regulă, însă, nu mai revine
şi uită locul ocult pe unde te-a îngropat.
Cuando te mueres,
cosas curiosas pasan contigo.
Oraciones ardientes tocan tu cuerpo debil,
cual esta a punto de enfriarse.
La agonia es como un pero muy mal
que te morde de las manos y de los pies.
Ya no puedes defenderte de su rabia.
Lo dejas que te ataca
y asi lo provocas más.
Entonces cuando termina contigo,
este atroce carnivor
te coje con su boca
y te entera totalmente,
así como a un hueso qualquera,
teniendo en cuenta que va a volver.
Pero, como siempre, no volve mas
y olvida el lugar oculto por donde te ha enterado.
