Nr. 2, 2011Kazimir MALEVICI (1878 – 1935)
Pictor, grafician, pedagog, teoretician, filosof, poet. Fondatorul unui gen de artă abstractă – suprematismul („Pătratul negru”, 1915). Se naşte la Kiev, în familia unor originari din Polonia. Termină 5 clase gimnaziale (s. Parhomovka), între 1895-96 studiază la şcoala de desen. În 1905, se stabileşte la Moscova, studiază pictura, se manifestă ca neoimpresionist. Participă la expoziţiile novatorilor – „Valetul de tobă” (1910-1911), „Coada asinului” (1912). Se împrieteneşte cu poeţii A. Krucionâh şi V. Hlebnikov, protagonişti ai futurismului rus. Elaborează concepţia grafică a multor cărţi ale futuriştilor. În martie-iunie 1918, colaborează la ziarul „Anarhia” (Moscova), pentru care scrie peste 20 de articole, parte – teoretice. În 1919, încheie primul studiu teoretic amplu, „Despre noile sisteme în artă”. În acelaşi an se stabileşte la Vitebsk, fiind profesor la şcoala de arte condusă de Marc Chagall. Aici scrie cea mai mare parte din lucrările sale cu tentă filosofică. Poezia ar fi liantul dintre pictura şi filosofia lui Malevici.
Kazimir Malevici. Autoportret, 1933
GURA PĂMÂNTULUI ŞI ARTISTUL
Micşoratu-s-a pământul – sau conştiinţa noastră de-a creas-a amplificat, şi plecarea noastră.Omul ca unul dintre desăvârşiţi – esteal pământului unic gânditor, pământul ştiind că, de nu azi –mâine, el pleca-va de la dânsul.Şi îl vrăjea cu taina sa şi a creaţiei tainăeducându-l pe baza propriilor forme alimentate de creaţieşi formele în-minunau cu frumuseţeaÎnsă lui planeta frumoasă i se părea.Pământul încătuşase mintea conştiinţa cu lanţul obiectelor creaţiei sale încât poetul şi pictorul au fost înşelaţi de gelozia pământului.Pământul le demonstrase lucruri simpleIar ei cercetau în ele cu ascunsă taină.Căutau ceea ce nu trebuia căutat.Cu cât căutau mai mult cu atât mai abitir se despicau în milioane de tentacule ale pământului – limba şi raţiunea.Firul minţii cuvintele şi sunetul se absorbeau în lucruriprin ele înseşi alcătuind o întreagă reţea de păienjenişîn care se-ncâlcea raţiuneaMulţi pictori şi mulţi poeţi se audurlând de disperare, gemete de nedumerire, bocete în faţagurii pământului.Fiind prea slabi pentru a deschide tainicele buze tăcuteei au creat viteji mai puternici decât ei înşişi, însă şi voinicii de asemeni eşuară-n faţa marii taine.Iar buzele tăceau şi razele ochii pământului îi stinghereau.Aşadar pământul se răzbuna pe cei care doriserăsă-i fure taina.Şi raţiunea se înspăimântă – şi noi ne rătăceam în taină.Pictorul şi poetul se rugau cu molitvele lorimplorau (tablourile lor)Însă ne-nduplecat era pământul.
Duhul mare şi puternic îl luară drept armăşi prin duh doreau să pătrundă prin micile fisurideschideri în obiecte.Doreau a se uni cu sufletul obiectelorÎnsă lucrurile născute de pământ crunt constrângeau duhulŞi el pierea odată cu istericul suflet şi raţiunea.Citiţi poeţilor şi priviţi atent pictorilormolitvele voastreauziţi ţipătul ce sfâşie sufletul şi [...] Nu e aşa că prin cuvânt vă căutaţi pre voi în lucruri şi tainăNu-i aşa că prin vopsea aţi vrut să aflaţi esenţa şi sinteza şi sufletul lucrurilor? Traducere de Leo Butnaru
Grupajul de poeme al lui Kazimir Malevici se află aici:http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3641&Itemid=104
Kazimir Malevici. Cercul negru, 1920.
