e imensa emotia pe care o port cind depun intreaga silinta pentru a face ceva de care nu voi beneficia eu..suna paradoxal..faci ceva cuiva si te simti mult mai bine..ar fi corect? sau e lipta de autogrija si dragoste? e sacrificare sau binefacere?
reducind totul la "cit de des am ajutat" e chiar posibil de cuantificat valoarea unei singure fiinte in societate..caci, in moemntul de decizie, la asta se reduce true valoarea neta a unui individ, la aportul sau adus unui alt astfel de individ..
decit cit valorez eu? inca putin..cind ajung irreplaceable zic :D