offf failure..cât de des trebuie să ni se întimple? există oare reguli, orar, alarma, remider? şi dacă ar fi totul previzibil, planificat?

să zicem că periodic, cu o anumită frecventă am fi primit un aviz, conform căruia vom fi anunţaţi că urmează să suferim un eşec..curios, ar fi mai uşor suportabil atunci?

puţin probabil..un failure rămâne a fi oricum neplăcut chiar dacă şi e unul aşteptat.. previzibilitatea va avea doar un efect de presiune, ceea ce va tranforma musca în elefant..

ceea ce într-adevăr va face o diferenţă este, banal, atitudinea..în mod natural un eşec nedorit (hm, de fapt, ele toate by default sunt nedorite :) ) poate apărea exact în momentul în care deja totul pare a fi insuportabil şi, ca prin miracol, viaţa, in ciuda atacului suferit, continuă..ba chiar graviditatea problemei cazute concentric ghemului din complicaţii existente, capătă o nuanţa chiar hazlie odată cu mărirea dimensională a intervalului de timp între prezent şi momentul eşecului..

şi vorbeam de atitudine..e decisivă, esenţială în neutralizarea succesiunii de momente "fiasco"..doar printr-o percepţie efectiv-pozitivă insuccesele pot fi, prin supra efort, tranformate în provocări şi apoi în victorii..

astfel, înfrângerile sunt inevitabile..i eto fact :)
valoare vitală aici o are capacitatea de transpunere a evenimentelor negative din coloana nereuşitelor în cea a premiselor şi motivaţiilor pentru succese..

so, a failure is just a new challenge ;)