Aşa-i de şiuşit,cum spune vărme'o. Viaţa asta e aşa de ciudată,aşa de întoarsă pe toate părţile şi aşa de stranie. Cîteodată o iubeşti aşa de tare şi cînţi de fericire,altădată plîngi şi implori la ceva mai bun ,sau dacă nu-ţi poate da-ceri moarte. Şi nimeni nu te poate ajuta atunci,te poţi ajuta doar tu! Poate să vină toţi oamenii de pe lumă să-ţ spună că viaţa e frumoasă,trebuie să-ţi arate. Nu trebuie să-ţi răscolească vechi amintiri cînd te-ai simţit bine,trebuie să te ajute să creezi alte momente noi!
Şi cu toţii am avut momente cînd ne-am simţit mizerabil,dar viaţa le-a scurtat cît de mult a putut şi apoi ţi-a dat altele fericite. Dacă n-ar fi răul cum ai cunoaşte binele?
Adică să luăm culorile ca exemplu. Dacă ar fi în lume numai alb,l-ai mai deosebi? L-ai mai plăcea? Dar dacă ar fi un pic de negru şi albul ar apărea pe alocuri? Nu-i aşa că ar fi preferatul tău?
Păi aşa e şi cu dragostea,şi cu viaţa bună şi perfectă,dacă ar fi totul bine n-ai mai aprecia,pentru că ar fi prea banal şi ar fi monoton,rutina zilei.
Spun cu riscul de-a mă repeta: "A fost odată un om a cărui viaţă era perfectă...şi nu e nimic de povestit despre el."
Jackie ;x
