Atunci când mori, cu tine se întâmplă lucruri ciudate. Rugăciunile iţi pipăie tot mai insistent corpul plăpând, ce-i gata demult să se răcească. Agonia se gudură ca un câine rău şi te muşcă de mâini şi de picioare. În loc să te aperi, îl laşi să îţi sară în cap şi, fără să vrei, îl asmuţi şi mai tare. Atunci când termină cu tine, te-ngroapă în pământ, ca pe un os oarecare, cu gândul că o să revină. De regulă, însă, uită în mod imperdonabil locul unde te-ascunde...