Nu simt nimic. Am ajuns la o stare în care pur şi simplu nu simt nimic.Poate doar mă urăsc,puţin de tot,mă urăsc pentru că mereu plîng la finalurile fericite ale celorlalţi. Dar în rest nu simt nimic. Nu că m-ar deranja desigur,da' oare unde mi-e inima? Cred că s-a săturat şi ea să iubească atît de tare fără răspuns. N-a iubit băieţi,mă,n-a iubit p'ăla mai deştept şi mai frumos din şcoală,a iubit oamenii. Da i-a iubit prea tare că de,Dumnezeu tot a iubit pe proşti,de-aia a făcut atîţia. Şi mă,dacă-ţi spun,îi iubea atît de tare,erau unii pentru care putea să-şi dea viaţa,bă' eu nu glumesc! Da' ştii şi tu cum e,aşa e mereu,cineva întinde obrazul şi cineva sărută,doar că ea nu aştepta obraz întins,ea săruta. Da n-o lăsau bă! Îţi imaginezi?
Nu era greţoasă bă tembelule,avea ea ceva,un şurub scos uşor din balamale care îi dădea un farmec,maaamă. Şi o iubeam,o iubeam atît de tare.
Şi bă,mă abat prea tare de la subiect şi nu e bine,deci ea săruta,săruta pe toţi,iubea mă omule mă! Ştii ce înseamnă iubire de-aia curată,te uitai în ochii ei şi-o vedeai,nu vroia nimic în schimb! Ea iubea să iubească.
Doar că cei din jur erau ciudaţi,nişte încuiaţi mă,nişte încuiaţi. Ea deci,se apropia să sărute,iar ei fugeau. Ea deci,venea să strîngă la piept,să cuprindă,era gata să cuprindă toată lumea doar să mai şteargă din lacrimi şi să nască zîmbete,şi ei fugeau. Şi ea era gata să ridice receptoru' la miezu nopţii,să iasă din casă şi să ajute,iar ei fugeau. Şi era gata să rupă tot ce avea pe ea să-i ştie pe ceilalţi fericiţi. Nu-i trebuia nimic mă,nimic! Îi trebuia doar permisiunea lor,permisiune să-i iubească. Şi ei nu i-o dădeau. Cum am zis bă,nişte încuiaţi,ea zîmbeşte din toată inima şi cuprinde cu cea mai caldă îmbrăţişare iar ei strîmbă din nas,scot vro două ţipete şi pleacă.
Şi oare va mai putea mult să dăruiască tuturor,să fie respinsă într-un hal fără de hal? Tu ce zici bă?
Şi apoi după asta,ăia,încuiaţii,respingătorii, ţipă-n toată lumea că nimeni nu-i iubeşte,că nimeni nu e un romantic cum vor ei să vadă,că nimeni nu zîmbeşte pentru ziua bună a altora,că nimeni nu dăruieşte iubire pentru a-i face pe alţii fericiţi. Şi am vrut să le spun să deschidă ochii,că e era chiar acolo,dăruind anonim voie bună şi dragoste,să nu se mai chinuie biata aşa,ea suferă nu pentru că nimeni n-o iubeşte,ci pentru că nimeni n-o lasă să iubească. Şi n-am mai făcut-o.
N-or să asculte bă'. Nişte încuiaţi.