- Il iubesti? ma intreaba un demon..
- Da, ii raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag..
- Nu mai ai ochi?
- Ba da. Dar il vad doar pe el!
- Si iti ajunge?
- Da imi ajunge..
- Si cu ce vezi cerul, copacii?
- Cu ochii lui!
- Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e si de rece?
- Cu mana lui.
- Si cand ti-e sete ce faci?
- Il sarut!
- Dar oamenii de pe strada?
- Carabusii aceia mari? Umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc..
- Si tu ce crezi?
- [...] E prost. Nu stie ca-l vad numai si numai pe el.
- Dar bine, de ce?
- Fiindca mi-e drag.
- De ce ti-e drag tocmai de el?
- Asa s-a intamplat. Intr-o zi nu stiu cum parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe in minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu stiu ce s-a intamplat, poate ca stie el. El stie tot…
- Si tu ce stii?
- Il iubesc.
- Si toata ziua ce faci?
- Il astept.
- Si cand vine?
- Ma odihnesc in bratele lui.
- Esti atat de obosita?
- Da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
- Atunci esti nefericita.
- Nu! Fiindca vine.
Fragment "Cartea Mironei" - Cella Serghi
