…continuare
3) Duminica Fiului Risipitor (20 februarie)
Evanghelia din această duminică se referă la Parabola Fiului Risipitor (Luca 15, 11-32). În această pildă, Mântuitorul ne povesteşte o istorie verosimilă în care fiul unui părinte bogat risipeşte partea lui din averea tatălui său într-o ţară străină. Rămas fără nici un mijloc de existenţă şi îndurând foame şi lipsuri, fiul risipitor, regretând faptele sale nechibzuite, se pocăieşte şi revine la tatăl părăsit, care, fiind îndurător, îl primeşte cu braţele deschise. În această parabolă, prin fiul risipitor se înţelege omul păcătos, care, fiind departe de Tatăl Ceresc, totuşi, prin sinceră pocăinţă, poate să se întoarcă, primind harul mântuirii. Citirea şi explicarea acestei parabole, în perioada pregătitoare, are menirea de a arăta că Dumnezeu este mult milostiv şi îndurător faţă de cei care părăsesc calea pierzătoare a păcatelor, revenind sub ascultarea Sa. Această duminică a fost instituită de către Sfinţii Părinţi pentru ca păcătoşii să nu cadă în deznădejde, ci să dobândească curaj, trecând la faptele pocăinţei, care, în primul rând, constau din părăsirea deprinderilor rele şi practicarea celor bune. Astfel, Postul Mare este cel mai prielnic timp pentru a pune un început bun al vieţii noi, urmând calea lui Hristos.
4) Săptămâna Lăsatului de carne (21-26 februarie)
După Duminica Fiului Risipitor, urmează a doua săptămână pregătitoare, care se numeşte Săptămâna Lăsatului de carne. Este ultima săptămână în care se permite consumul cărnii. Ca şi săptămâna precedentă, în zilele de luni, miercuri şi vineri nu se ţine post. Această dispensă este completată de uşurarea slujbelor: suprimarea unei catisme a Psaltirii la Utrenie, lipsa Mijloceasurilor şi a canonului Maicii Domnului la Pavecerniţă (Ieromonahul Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, tradus de diac. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Ediţia a II-a, Sibiu, 2003, p.302).
5) Sâmbăta Morţilor (26 februarie)
În Săptămâna Lăsatului de carne este comemorată Sâmbăta Morţilor. Orice sâmbătă de pe parcursul anului este dedicată pomenirii celor răposaţi, însă acum, această pomenire este legată imediat de Duminica Înfricoşatei Judecăţi care urmează Sâmbetei Morţilor. În aşa fel, creştinii se pregătesc sufleteşte pentru cea de-a doua venire a Mântuitorului. Ne rugăm pentru morţi, pentru ca jertfa noastră din post să cuprindă pe toţi, să unească Biserica Luptătoare cu Biserica Biruitoare. Pe de altă parte, amintirea morţilor şi a morţii este mult folositoare şi pricinuitoare de lacrimi şi pocăinţă. Moartea fizică descoperă toată deşertăciunea lumii fără Dumnezeu, a valorilor trecătoare, îndreptând gândurile şi sufletul nostru spre împărăţia cerească, veşnică, după care toată suflarea suspină. Sâmbăta Morţilor este zi de întristare şi doliu, de aceea, dacă în această zi cade vreun sfânt „fără praznic”, atunci slujbele din Mineie sunt deplasate la Pavecerniţa de vineri seara. Sărbătorile sfinţilor „cu praznic”, cum sunt Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie, stil nou), mutarea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur (27 ianuarie, stil nou) sau Sfinţii Trei Ierarhi (30 ianuarie, stil nou), sunt transferate în ziua de vineri. Numai atunci când în Sâmbăta Morţilor cade praznicul împărătesc Întâmpinarea Domnului, pomenirea morţilor este transferată cu o săptămână înainte până la Duminica Fiului Risipitor.
va continua…
