In vremurile de demult, din secolul trecut, de prin anii `60, cand nu se stia – cel putin in casa noastra- de casetofon, DVD, video, televizor si alte dracovenii, atunci cand se adunau familia si prietenii la vreo petrecere in zile aniversare, dupa ce mesenii infulecau si- intre inghitituri- relatau cu amanunte de unde si cum au procurat branza, mezelurile, carnea si tot ce se mai punea pe masa, onorand cum se cuvine vinul iar in sifoane nu mai ramanea decat fiss, lumea tabara pe fratele meu Sorin- pe atunci un tanar spiritual si binedispus, cunoscut pentru darul lui de recita cu talent lunga poezie a lui George Toparceanu “In jurul unui divort.” Si noi incepeam a ne amuza de la primele versuri. Usurele, usurele, dar cat haz aveau…”Misu St. Popescu vrea sa divorteze.Lung prilej de vorbe si de ipoteze!”…
Mi-am amintit toata acestea, asistand zilele trecute la lungile si inflacaratele talc-showuri si editii speciale de pe canalele de stiri TV in care moderatorii si invitatii- de regula aceleasi figuri cunoscute de analisti si politicieni de servici care se rotesc pe sticla in care numai sigla difera, in rest se macina acelasi si aceleasi vorbe! Neobositul nostru brav presedinte-cel care nu doarme nici noaptea – mare maestru al combinatiilor- nascocind noi subiecte “fierbinti”pentru amatorii din media romaneasca sa schimbe intre ei un “lung prilej de vorbe si de ipoteze”… De data asta se dadea ca sigur un divort intre inventivul Traian Basescu si naucul Emil Boc-priceputul cosas si cioplitor de lemne-in doua variante: ori micutul Emil sa plece din fruntea guvernului si sa candideze la sefia PDL iar in locul lui sa vina un independent sau un alt priceput pedelist de dreapta care a facut intr-o noapte, cu intregul partid la stanga imprejur si a ajuns la dreapta!.”..Unii spun ca Misu singur e de vina,Ca la ei in casa n-a fost zi senina.Daca din pacate nu s-ar fi gasitUn neghiob ca Misu, un imbrobodit…C-a luat-o tocmai de pe la VasluiUnde se dusese la un var de-al luiCare-avea la dansii casa cu chirie.Ca vorbeau adesea la bucatarie,Mai cu seama ziua cand trecea la masa.Ca duduca Zoe scutura prin casaSi nu zice nimeni ca era bigotaInsa frantuzeste nu stia o iota!Ca gasind odata niste carti franceze,A rugat pe Misu „s-o initieze“…(Promitea fetita!) Tot asa mereu,Azi o sarutare, maine… mai stiu eu?Ba cu frantuzeasca, ba cu scuturatul,Pana cand la urma a-ncurcat baiatul!…Toate astea insa la un loc denotaC-a luat-o goala, fara nici o dota.Trei perechi de case? Stie Dumnezeu…Trei perechi de mofturi! N-o spun numai eu.” s.am.d.
Cam asa s-au desfasurat ipotezele, s-au spus multe, vrute si nevrute, matelotul ii chema pe deputatii Puterii in lungi conciliabule de zi si de noapte la vila Lac de la Snagov sau la palatul Cotroceni, la Casa Poporului in Parlament. Sau urca personal la bordul navei de la Palatul Victoria. Ii naucise pe bietii reporteri si reporterite, faceau de straja non stop, pandeau limuzinele care alunecau bezmetic cand aici, cand colea, cand in poala la dumneata…(Vorbele apartin unui cunoscut cantec popular, nu fac nici o aluzie, mi-e teama ca, in curand, vigilentul CNA va monitoriza si blogurile, impartind sanctiuni si amenzi care sa mai ridice finantele secatuite ale tarii.) Si pana la urma? Sa-l consultam tot pe contemporanul Toparceanu…
“Toate astea insa n-au nici un temei,Ca nu stie nimeni ce-a fost intre ei.Vineri toata lumea a putut sa-i vadaAmandoi alaturi, brat la brat, pe strada…Ei, si stiti, aseara, dupa ce-a stat ploaia,Ce-a aflat Tantica de la ProcopoaiaCand s-a dus sa-i ceara un model de sort?…Ca madam Popescu nu mai da divort.”
Indraznesc sa va propun o solutie, dragi prieteni. Ori ne pierdem zilele si serile lungi de iarna in fata televizorului , sau recitim pe Caragiale sau macar pe Toparceanu. Ori respectam Constitutia, primesc, dar atunci s-o modificam pe ici pe colo si anume in partile esentiale. Am zis si eu, din aceasta dilema nu putem iesi.
In rest, sa auzim numai de bine !
Nicolae Holban
