Tristetea vorbeste pentru mine, iar eu am sa tac. Am sa tac pentru ca asa prefera altii sa faca - tac si nimic altceva. Vreun semn? Vreun motiv? Vreo eroare? Nu stiu, nu stiu nimic si asta ma maninca pe dinauntru. Stii cum ... asa de parca permanent iti este foame dar ti se mai ridica si un nod in gind ca sa-ti aduca aminte ca undeva acolo ceva nu este la locul lui, este in plus sau lipseste. Ce folos ca strig in sinea mea, ce folos, daca strig singura?

Dar nu-i nimic, voi avea grija sa adorm din nou cu gidurile mele pe perna mea. Acolo e bine si e liniste, nu se compara cu ceea ce se petrece in mintea mea, departe de tine.

di di

vyGpnQg9y1s