stai uneori aşa, aham exact aşa şi te gîndeşti... "da ce-am greşit eu k nu merit fericirea", ori "cînd oare va veni şi la mine", ori "gata, la împărţit de fericire am ieşit în pauza de masă şi nu mi-a revenit nimic"...
e şi firesc
cît timp te întrebi asta, atîta timp aşa va fi
pentru că fericirea este inclusiv căldura ceea care te trece cînd îţi aminteşti un zîmbet drag, cînd auzi cuvintele mult-aşteptate
la fel ca şi sclipirile din ochii priviţi pe furiş sau direct
atingerile discrete şi obrajii uşor rumeniţi
gesturi şi frînturi de fraze de la care pluteşti sau ţi se taie respiraţia..
toate.. multe
dar atît de importante
şi nu e o noutate!
fericirea vine din lucruri mărunte! Nu o căuta după colţ...ea te găseşte singură..
mereu..
pretutindeni
imagine
.
