Din 90 în-coace cu regularitate suntem ”hrăniți” cu diverse promisiuni: liberale, comuniste, democratice, economice, politice, integraționiste, sociale, investiționale, etc, etc.

La început aceste promisiuni aveau un gust de miere dulce, cu timpul s-au transformat în dulceață de coacăza, treptat s-au stricat si au devenit mere pădurețe, iar acum au gust de fân – adică sec și fără nici o aromă.

Nu știu de ce am impresia, de câțiva ani buni, că lumea politicului și noi cetățenii, trăim în două lumi paralele, care se intersectează doar la alegeri și asta pentru că politicul își aduce aminte că poporului mai trebuie hrănit cu promisiuni, și iarăși în cantități uriașe ne servește gratis și frumos ambalate aceste ”dulcegării”.

Numai că eu, ca și mulți alții nu mai credem. Votul meu din 28 noiembrie, nu a fost unul pro, ci unul contra. Pentru ca lumea nu mai vrea promisiuni, ci acțiuni.

Una din promisiunile, pe care lumea politicului nu obosește să o tot includă în platformele sale electorale este combaterea corupției.
Toți vor să lupte cu acest flagel, dar nu știu de ce rezultatele tot se lasă așteptate.
Când a fost înființat CCCEC-ul, cu toții ne-am gândit: acum corupția va fi extirpată de la rădăcini, caracatița va fi decapitată și Moldova va fi eliberata. Și cu acest vis am și rămas.
Câte cazuri ”mari” au fost descoperite și anchetate? Oare nu tot se plătește șpaga la medic, la profesor, la vameș, și la mulți alții cum o făceam și până a declara aceasta lupta corupției?

La 28 noiembrie, noi cetățenii ai semnat un contract cu lumea politicului: noi pe de o parte ne angajăm să ne facem datoria de cetățeni, partidele pe de altă parte să-și îndeplinească promisiunile.

Au trecut mai mult de 2 luni jumate, promisiunile tot promisiuni rămân. Acțiuni concrete nu prea se observă. Ba mai mult decât atât, avem chestiuni mult mai importante de rezolvat, gen câți asistenți mai trebuie să hrănească țara, pentru ca omul politic să poată lucra eficient.

Acum eu am întrebare: ce-ar fi dacă noi, cetățenii, tot am începe să nu ne respectăm obligațiile: să nu plătim impozitele, să nu mergem la lucru, pentru ca avem chef să boicotăm, să ne luam vacanțe cînd vrem noi, să facem circ la TV?
Cum ar fi, domnilor?

Deja, am gustat multe feluri de promisiuni, de macaroane ne-am saturat!
Altceva puteți să ne propuneți din meniul politic?