I have a dream .. to change something in the world. Sună foarte banal şi naiv dar asta e.. Ador Africa, ador Cameroonul, dar de ce suntem atât de diferiţi? Oamenii aici sunt extraordinari, deschişi şi de o neobişnuită bunătate. Îi ador. Însă totodată modul de a gândi, cultura lor şi mentalitatea încă e la un nivel foarte jos. Şi spun asta cu foarte multă durere. Mă doare că gândesc atât de limitat, mă doare că sunt uneori încă sălbatici şi sunt mai materialişti decât credeam. Mă doare să văd bărbaţii făcând pipi în stradă, doare că femeile sunt cele care nu se văd mai departe decât la bucătărie şi majoritatea acceptă ca bărbatul să meargă na levo şi cât nu aş discuta cu ele îmi aduc argumente că nu am dreptate. Dar mă doare cel mai mult că eu nu am putut schimba nimic. I failed. Deşi mă tem să merg pe stardă, merg. Albii merg doar în cele mai scumpe restaurante, dar eu merg în unul obişnuit să schimb percepţia lor. Femeile nu merg singure la masă, dar eu prefer să o fac, să le arăt că nu e nevoie neapărat de un bărbat să plăteasca pentru ele. De ce eu mă pot schimba şi adapta la nivelul lor dar eu nu-mi fac nici un pas în întâmpinare? Înflăcărarea mea de la început de a schimba lucrurile în compania mea se tot stinge. 4 luni am lucrat pentru a forma o echipa nouă de management şi aproape toate 4 au fost în zadar. Dacă îi laşi un minut fără supraveghere nu fac nimic, deşi toţi îţi spun că sunt gata la schimbări şi foarte motivaţi. Nimănui de nimic nu-i pasă.. de obiective…strategii…”noi n-avem nevoie de asta, 15 ani am lucrat aşa şi tot bine.” Sincer m-am simţit ca în perioada sclaviei. Ne-am adus aminte atunci de Ries, care zicea „we cant change people’s minds” şi m-a durut şi mai tare. Păcat. Am ieşit cu prietenii într-o seară într-un restaurant scump şi în sală erau numai albi. M-am simţit inconfortabil, dar cel mai aiurea e că simţeam ură faţă de toţi. Erau oameni care parcă s-au adăpostit după sobă la bunica la cald şi bine, şi afară ninge şi alţii îngheaţă. Sincer nu ştiu cum să explic acest sentiment de ură pe care îl aveam, deşi ştiind că nu au nicio vină de fapt. Cred că mă durea că iarăşi vedeam diferenţele între noi şi ei. Problema mea nu e la nivel de companie sau că nu am reuşit să dezvolt ceva, etc. e mai mult la nivel moral că îmi dau seama că aceşti oameni au resurse naturale enorme în compataţie cu multe alte ţări mult mai dezvoltate, dar lipsa anumitor competenţe îi ţine la fundul mării. Şi iarăşi doare. Postul e naiv şi not that funny ca de obicei, dacă ceva, ignoraţi-l. P.S. But the second attempt is about to come :) şi iarăşi…