Mi-a plăcut mereu să analizez unele relații. Nu mă bag, nu mă implic, stau doar cuminte într-un colțișor și urmăresc. Comportamentul, reacția, caracterele, oamenii, orice. De ceva timp am în fața ochilor mei foaaarte curioși și flămânzi o soap opera aș spune. Și totul se întâmplă exact ca-n filme. Căci, viața bate filmul, nu-i așa? 
S-au întâlnit într-o țară străină, îndepărtată. Foarte departe de casă, unde fiecare e pe cont propriu. Unde nu ai rude, prieteni sau ajutor de nici un fel, moral, material, sincer sau necondiționat.
Frumoase amândouă ele. Tinere și pline de viață. Apoi l-au întâlnit și pe el. El, tânăr, cu ochi ageri și foarte mândru de sine. Înfumurat, foarte încrezut în propria puterea de seducție și neputința de a rezista farmecului imaginar(t). Liniștit la început. Apoi și-a început a reveni după șocul de a fi aruncat pe această insulă stranie.
S-au împrietenit. Toți trei: domnișoara Diavoliță (dD), Cealaltă domnișoară (Cd) și domnișorul Înfumurat (dÎ). Formau un triughi perfect. Parcă erau un trio desăvârșit. Aparent se înțelegeau foarte bine. Aparent ele erau prietene chiar. Cunoșteau o limbă străină dar ex-maternă, care lui îi era străină și neplăcută, limbă care ar fi trebuit să le ajute să se înțeleagă mai bine. Totuși, asta nu le-a ajutat deloc.
El, ca un mascul care s-a simțit vânat, dorit, cucerit, a ales-o pt dD, care la început se juca cu el, nu s-a apărat și asigurat împotriva valului ce venea peste ea. Parcă-parcă ceva se înfiripa. Era frumos. Erau o pereche frumoasă. Cel puțin așa se priveau. Cel puțin așa vedeau toți.
Dar… venea spre ei un tsunami. Un mare și puternic tsunami pe nume Cd (nu, n-am uitat de ea până acum, abia acum a apărut și ea pe scenă, abia acum a venit rândul ei să fie povestită).
În timp ce cei doi porumbei se simțeau bine împreună, Cd nu a stat nici o clipă resemnată într-un colț, privind cum dD se bucura de atenția lui. Cât putea, era mereu cu ei. Nu le lăsa momente să respire. Deloc. Inventa tot felul de scuze pentru a-i atrage atenția lui. Uneori, chiar părea că e disperată. Se ducea o luptă ascunsă între ele. În față se privea ca fiind foarte amabile și binevoitoare prietene. Pe la spate, fiecare din ele se lupta pentru dÎ. El nu era deloc deranjat de această situație. Părea că îi place chiar acest joc. El balansa între ele. Nu se putea determina nicidecum. Era cu dD dar nu pierdea nicio ocazie pentru a flirta cu Cd.
Când nici nu s-a așteptat dD, s-a pomenit a fi geloasă. Nu a recunoscut niciodată că e geloasă… dar era!
Va continua…
Filed under: poVești Tagged: amor, bârfe, dragoste, femei, frică, făţărnicie, iubire, necunoscut, poveşti, prietenie, relaţii, seducţie, străinătate, vise
