“Prietenia” dintre Chișinău și București poate lăsa România în afara spațiului Shengen. Trebuie să recunoaștem că traficul ilicit de țigări a devenit o afacere atît de profitabilă încît eventualele riscuri nu mai sperie decît pe cei neinițiați în tainele meseriei. Care cu luntrea, care cu rutiera (microbus de rută), care cu trenul, avionul sau chiar cu mașina și pașaport diplomatic, uite așa își duc moldovenii marfa peste Prut. Nu au basarabenii de ce să le fie rușine. Țigările moldovenești sunt întrebate mai ales de cetățenii români cu venituri medii și mici. Asta o înțeleg pînă și vameșii moldoveni, profesionalismul cărora sau nu există ori se măsoară în adaosul neimpozabil la salariu, oferit cu multă generozitate de contrabandiști. Probabil prin aceasta se explică faptul că 18 mii de pachete de țăgări pot trece nestingherit frontiera de stat a R.Moldova, fără careva accize, etc., și descoperite în mod neașteptat de inspectorii români. Nu zic că nu există uscături și printre vameșii din România, a se vedea informațiile cu privire la arestul mai multor paznici ai frontierei comunitare, dar totuși aceștia, nu știu din ce motive, descoperă mult mai multe cazuri de contrabandă decît colegii lor de peste Prut. Un comunicat al ministerului de interne de la București menționa pe final de noiembrie 2010 că inspectorii de frontieră au sechestrat pe parcursul anului trecut 19 MILIOANE de pachete de țigări, provenite din R.Moldova. E o cifră record. Sunt sigur că o cantitate cel puțin egală de produse din industria tutunului a reușit să treacă bine merci granița și să fie comercializată.
Europa, chiar dacă e considerată o bătrînică pensionată, nu e nici oarbă nici naivă. Pentru Franța și Germania, care au uitat ce înseamnă frontieră comună cu un stat extra-comunitar, e simplu să pună veto pe decizia de aderare a României la Shengen. Însă ele au dreptate. Partea asta de frontieră a UE de departe nu e securizată așa cum și-ar fi dorit Bruxelul. România e obligată să facă acest lucru, dar succesul lui depinde și de implicarea R.Moldova. Intuiesc că cele două părți au abordat tema contrabandei la frontieră în repetate rînduri. Atîta doar că numărul mare de cazuri de trafic ilicit de țigări descoperit în ultimul timp mă face să gîndesc că la Chișinău această afacere a devenit “de stat”. Evit să polemizez la tema trecutului actualului premier moldovean. Știu doar că din contrabanda cu țigări se pot cîștiga sume mari, cu care ulterior se pot sponsoriza campanii electorale.
Pînă una alta pe “sticlă” se vor perinda în continuare politicieni și analiști care se vor da cu părerea la subiect, iar “Prietenia” dintre Chișinău și București va continua…să circule cu țigări de contrabanda în podul toaletelor.
