Există zile peste care ai vrea să treci de parcă nici nu au fost.Există zile pe care le-ai trăi şi retrăi în repetate rînduri.
Şi există zile - prosta zile.
Ceea ce le face astfel sunt oamenii de alături. Oricare.
Şi tanti care te-a kălkat în rutieră şi kaziolu şela care ţi-o tăiet colţu la semafor, şi copilaşu străin care ţi-a arătat limba de peste geam, şi tăticul acestuia care te-a privit lung cu sensuri ascunse...
Şi cearta de la care te abţii
Îmbrăţişarea la care visezi
Cuvintele pe care nu le spui..
Uneori, întregul glob parcă îţi este puţin, iar altă dată te pierzi în patru pereţi.
Toate se adună ca un nor în jurul tău şi se adună şi te acoperă de parcă nici n-ai fi tu acel care eşti. Şi te apasă şi te sufocă .. pînă izbucneşti ca un vulcan adormit de secole.
Ca apoi la ştiri să zică vecinii şi prietenii: "îl ştiam un om tare cuminte şi calm. Mereu bine dispus şi sociabil.. habar n-am ce-o fi dat peste el să facă asta..."
Cînd te acoperă noru este mai greu să vezi ce este după el, dacă este.
şi să înţelegi dacă mai este cineva alături sau doar aparenţe.
să mergi pe direcţia pe care o alegi tu şi nu în uărăvăr...
să fii alături de cine vrei tu şi nu uatăvăr.
imagine
.
