muzica este mereu alături. kiar şi atunci cînd nu o auzi. ea oricum este pe fundal. Dacă ai auzi-o ţi-ar fi mult mai uşor să faci alegeri, să rămîi acolo unde te simţi acasă.Dimineaţa cînd urci în rutieră, poţi să înţelegi imediat ce fel de om te duce unde te duce, este suficient doar să auzi ce ascultă.
Mai rar mi se întîmplă să nu-mi vină reflexu de vomă încă de la primele acorduri. Şi parcă-ţi vine s-o rupi la fugă cît mai departe de locu şi de omu ăla.
Da eu... uite, n-am fost atentă la muzica din fundal cînd am urcat în taxi. Şi kiar dacă taxistu e drăguţ.. vorbim şi ascultăm în limbi diferite.
Deşi, uneori, aş vrea să ies şi să merg fără să privesc în urmă... nu pot, prea strîns mă apasă centura cuplată parcă şi peste mintea mea.. şi prea multe obligaţii faţă de transportator. Şi ca să nu aiuresc de atîta şanson şi text cu "paniatii" îmi bag muzica mea n căşti şi merg nainte.
Să văd unde ajung.
imagine
.
