Click here for my posts in English or go here for you to get more details about INconstantIN!------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Preşedintele în exerciţiu Boris Tadici se află pe primul loc în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din Serbia, au anunţat duminică partidul său şi o organizaţie neguvernamentală care monitorizează scrutinul. Tadici a câştigat 50,4 la sută din voturi, faţă de 48,2 la sută obţinute de candidatul ultranaţionalist Tomislav Nikolici, potrivit estimărilor Partidului Democrat (DS). Participarea la vot a atins 66,8 la sută, un record de la alegerile prezidenţiale din 2000, care l-au înlăturat de la putere pe Slobodan Miloşevici.La aflarea aceste ştiri mulţi analişti politici au spus într-un glas că, de fapt, nu a câştigat Tadici şi Serbia, ci Europa, SUA şi, desigur, Kosovo, iar marele perdant e Rusia şi nu Belgradul. Alţii au lansat supoziţii privind posibile manifestaţii de stradă care ar culmina cu o "revoluţie" sprijinită activ de Moscova. Ambele tabere însă trec prea uşor peste cel mai important aspect în toată povestea legată de independenţa Kosovo şi anume că independenţa acestei provincii în care se află leagănul civilizaţiei sârbe şi care este pentru sârbi ceea ce cercetătorul francez Pierre Nora numeşte un loc de memorie (lieu de mémoire) va constitui un precedent periculos pentru secesionismul mondial."Decizia privind statutul Kosovo nu va fi utilizată de Rusia în cazul republicilor separatiste din fostul spaţiu sovietic" a fost una din declaraţiile MAE rus pe care am auzit-o în repetate rânduri. La rândul său, Comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, a declarat în faţa Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European, fiind întrebat despre o eventuală suverantiate sau independenţă a Kosovo, a spus că “UE nu ar trebui să se grăbească cu sintagme ce ar putea duce la noi probleme”. Evitarea pronunţării cuvântului „independenţă” a lui Rehn îşi găseşte explicaţia în dorinţa de a evita ameninţarea unui veto din partea ruşilor. Este evident că pe moment statul Kosovo şi-ar putea câştiga independenţa numai în afara Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite (CSNU), unde cel puţin Rusia şi, eventual, China, s-ar opune unei asemenea opţiuni. Iar o soluţie fără acordul CSNU ar însemna încă o palmă pe obrazul legii internaţionale. Contextul pentru rezoluţia privind viitorul statut al Kosovo poate fi găsit în Rezoluţia 1244 a CSNU. Potrivit acesteia, „populaţia din Kosovo poate avea autonomie substanţială în cadrul Republicii Federative Iugoslavia”, actuala Serbie.Poziţia sârbilor e pe deplin susţinută de ruşi pentru care decizia privind o eventuală independenţă a statutului Kosovo va crea un precedent pentru alte republici autodeclarate de care e interesată Moscova, Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria, Karabahul de Munte. Deşi nu se ştie clar dacă Rusia ar accepta cedarea Kosovo în schimbul separatiştilor din fostele republici sovietice, declaraţia MAE rus de care am pomenit mai sus are o mare parte de adevăr. Ar fi necesar ca viitorul stat Kosovo să fie luat în considerare cu prudenţă, atâta timp cât acesta ar avea efect asupra mişcărilor secesioniste din întreaga lume: provincia Bască, Corsica, Tibet, Taiwan, Kurdistan, Scoţia, Quebec, Tamil Elam, Ciprul de Nord, Kashmir, Thailanda de Sud etc.Un Kosovo independent ar însemna o soluţie total neprincipială pentru graniţele din Balcani, după ce o independenţă asemănătoare a fost refuzată altor naţiuni în anii 1990. Un exemplu este Bosnia & Herzegovina care, sub acordul Dayton, este compusă din două entităţi: Federaţia Bosnia & Herzegovina (musulmani şi croaţi) şi Republica Srbska (sârbi). Ca şi Kosovo, R. Srbska este un protectorat, cu trupele NATO pe pământul său. Ca şi în Kosovo, aproape 90% din populaţie o constituie comunitatea etnică.Din punct de vedere strategic, sârbii, ca şi comunitate majoritară în R. Srbska, au aceleaşi aspiraţii ca şi albanezii din Kosovo: să devină independenţi. Însă în R. Srbska, comunitatea internaţională distruge toate simbolurile existente şi structurile statale, chiar şi pe cele recunoscute de către acordul de pace de la Dayton, în numele proclamat al stabilităţii, multietnicităţii şi integrării europene. În Kosovo, aceeaşi comunitate internaţională face un lucru totalmente opus: construieşte un nou stat, de la zero, şi tratează Kosovo ca pe un „stat independent în curs de dezvoltare”.O soluţie justă şi încurajatoare este cea aflată între autonomia-standard pentru Kosovo - inacceptabilă pentru aspiraţiile albaneze - şi independenţa deplină, „condiţionată” sau „imediată” - inacceptabilă pentru sârbi şi pentru statul sârb. Între aceste două soluţii există un număr infinit de opţiuni pentru regiunea Kosovo şi în interiorul ei: autonomie substanţială, confederaţie, euroregiune, modelul Hong Kong (un stat şi două sisteme), Tirolul de Sud, Bavaria etc.Totuşi, în acest context, cât nu ar fi de ciudat, dar cel mai mare câştigător este anume Rusia. Din 2 motive.Rusia a revenit în prim-planul politicii mondiale, acest lucru este evident. Alături de China şi India, Rusia a reuşit să de-unipolarizeze scena politică mondială. Puterea politico-financiară a Rusiei îi crează acesteia noi pârghii de influenţă trasnformând-o treptat într-un adevărat pol de referinţă în noua ordine mondială. Războiul gazelor, embargourile pentru Republica Moldova, Georgia, Polonia şi Estonia, sau, mai recent, atacul conjugat al bisericilor ortodoxe asupra Patriarhiei Române pornit patriarhia Rusă din cauza Mitropoliei Basarabiei sunt doar câteva exemple. Chestiunea Kosovo e un alt element al acestei reveniri în care Rusia se erijează în rolul de apărător al poporului frăţesc slav.Pe de altă parte însă, o eventuală independenţă pentru Kosovo acceptată de Rusia nu va fi decât o simplă monedă de schimb pentru independenţa Transnistriei şi crearea unei a doua enclave ruseşti după Kaliningrad în coasta Uniunii Europene şi NATO.Totuşi, există o soluţie salvatoare în care UE şi SUA ar putea obţine de la Rusia independenţa Kosovo fără a ceda Transnistria. Soluţia în cauză se cheamă Organizaţia Mondială a Comerţului. În ciuda creşterii sale economice imense şi a rezervelor în fondul de stat de trilioane de dolari, Rusia, aşa cum declara recent şi ministrul finanţelor rus Kudrin la Davos, nu poate rămâne în afara unui organism internaţional atât de important cum este OMC. Or, pentru ca un stat să intre în OMC se ştie că acesta trebuie să aibă acordul celorlalţi membri ai organizaţiei. Până nu demult, unii dintre cei mai activi opozanţi ai intrării OMC erau Georgia şi Moldova. Însă după vizitele comunistului Voronin la Moscova, Republica Moldova nu mai este împotriva accederii Rusiei în OMC. Totuşi, Georgia nu a rămas singură, recent Ucraina a anunţat că se opune intrării Moscovei în OMC. Or, atât Georgia cât şi Ucraina sunt două ţări care se zbat pentru a intra în graţiile UE şi NATO. Şi uite aici intervine târgul de care vorbeam mai sus: Kosovo independent, Rusia în OMC.Rezolvarea problemei legate de statutul provinciei Kosovo este foarte aproape, este clar. Ceea ce nu e clar deocamdată este atât soluţia adoptată cât şi reacţiile ulterioare adoptării ei. Totuşi, noul statut Kosovo va fi cu siguranţă unul din factorii majori, dacă nu cel mai important, care vor puncta în viitorul apropiat veridicitatea afirmaţiei referitoare la o nouă balanţă puterilor la începutul mileniului trei.UPDATE: La puţin timp după publicarea acestui post am primit un email de la cei de la civicmedia referitor la Kosovo-ul românesc şi am decis să inlcud aici un paragraf şi linkul spre întreg articolul sub forma unui update."Cu prilejul lansării lucrării "Un fals referendum pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente" – autori Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon - a avut loc o dezbatere în care profesori universitari, politicieni, militari, cercetători au considerat necesară tragerea unui semnal de alarmă pentru opinia publică, Administraţia Prezidenţială, Cabinetul Primului Ministru, Parlamentul şi alte instituţii ale statului român în legătură cu situaţia de o gravitate excepţională a comunităţii românilor din judeţele Harghita şi Covasna, în contextul politic intern şi internaţional actual". Citiţi aici continuarea KOSOVO-ul romanesc aproape iesit de sub autoritatea statului roman