Ieri am citit pe unul din portalurile de știri, un articol care mi-a atras atenția în mod deosebit: conform BNM în anul 2010, valoarea operaţiunilor cu carduri emise în RM şi efectuate în ţară s-au ridicat la circa 14,67 miliarde lei. Din această sumă, aproximativ 14,24 miliarde lei sau 97% reprezintă retragerile de numerar şi nici 432 milioane lei sunt plăţile făcute prin card (sursa Unimedia).

Pentru a înțelege de ce deținătorii cardurilor le folosesc doar pentru a scoate bani cash, am să încerc să fac o mică analiză.

Majoritatea angajaților, fie că lucrează la privat sau la stat, primesc salariul pe carduri.
De obicei, când stau la coada într-un supermarket sau în alt magazin, involuntar văd cu ce plătesc oamenii cumpărăturile. 99,9 % achita cu bani cash.
Și se pune întreabă de ce nu folosesc cardu-ul, pentru a achita cumpărăturile?
Sincer, cred că este vorba despre percepția moldovenilor vis-a-vis de card. Pentru mulți cardul este doar un intermediar , care iți permite accesul la cont pentru a retrage numerar, dar nu este perceput ca și un instrument de plată.
Vorba aia ce-i în ”mână nu-i minciună.”

Astăzi avem multe rețele de magazine, farmacii, companii prestatoare de servicii care acceptă plăți cu cardul. Am fost chiar vara trecută la o librărie, care încurajează plata cu cardul. La achitare cu cardul emis de una din băncile moldovenești primiți 8% reducere!
Păi și de ce nu plătim atunci cu cardul?

În Europa, achitările cu bani cash țin deja de domeniul trecutului. In centrul Bolognei, Italia, abia de am găsit 2 bancomate. Nu mai vorbesc cât de răspândite sunt cumpărăturile pe internet și achitarea serviciilor online.
Acum apare o întrebare și față de bănci, de ce nu promovează mai intensiv, produsele gen self-banking, adică când poți să efectuezi operațiuni din propriul tău cont prin intermediul unui program special?

Mai este și o altă parte a medaliei: mulți comercianți au post terminaluri cu defecțiuni, sau care nu accepta carduri cu cip (mie mi s-a întâmplat, și am fot nevoită sa caut un bancomat până la urmă), sau unii patroni chiar nu sunt cointeresați în funcționarea sau repararea post-terminalelor (unui magazin destul de cunoscut i-a luat mai mult de-o luna ca să înlăture defecțiunile aparatului), și nu în ultimul rând neinstruirea personalului în folosirea acestor mașinării (cu aceasta tot deseori m-am confruntat).

Deci, in final, cred că atât comercianții, cât și băncile ar trebui să stimuleze plățile cu card, prin diverse mijloace care le stau la dispoziție.

Sper că, totuși încetul cu încetul deținătorii cardurilor moldovenești vor trece de la abordarea tradiționala la una mai modernă și practică… sau tot rămânem la principiul ”Ce e în mână nu-i minciună???”