Pe de o parte privesc in jur la toti elevii fericiti si imi aduc aminte de mine pe vremea aia. Chiar ieri am vazut o basarabeanca cu unghiile colorate intr-un ros aprins, iar pe una dintre ele era desanat un "18" mare, semn ca a facut 18 ani. Ea era fericita ca pleaca acasa in vacanta. Si cindva aveam si eu asa sentimente ...
Pe de alta parte simteam nevoie sa fug din Iasi cit mai repede posibil. Abia asteptam dimineata ca sa pot pleca, ca sa ma rup de o lume care din pacate sau din fericire nu-mi mai apartine, o lume pe care cindva vroiam sa o cuceresc, dar a ramas asa pe miina altora, care poate au un viitor acolo. In Iasi, pe Copou, de fiecare data ma zbat intre doua stari complet opuse - fericirea ca nu mai sunt acolo si tristetea ca m-am dus. Care o fi mai puternica nu stiu ... Si nici nu vreau sa aflu. Daca imi pare rau si mai tare?
Cum n-ar fi fost, viata merge mai departe si eu de miina cu ea >:D<
Pina una alta imi place melodia asta si cind o aud chiar ma trage la dans :)))
