Pe vremea când făceam științe politice la Chișinău mi s-a întipărit în memorie o frază din “Diplomația” lui Kissinger: “100% securitate pe 75 %  din teritoriul controlat al țării țării valorează mai mult decât 75% securitate pe 100% din teritoriu”. Pentru Rusia, cred eu, este valabilă partea a doua a ideii fostului secretar de stat american. Tre să recunoaștem, gigantul de la Răsărit cu greu se descurcă în asigurarea securității propriilor cetățeni. În ultimii ani regiunea Caucazului a devenit lider incontestabil în ce privește atentatele asupra funcționarilor și obiectivelor federale și provinciale. Și dacă în Cecenia, Daghestan, Ingușetia, etc. acestea se întâmplă cu regularitate de metronom, marele centre urbane, mai bine zis Moscova și Sankt Peterburgul, sunt păzite mai bine. Totuși cele două capitale ale Rusiei reprezintă un punct de atracție deosebit pentru cei botezați de societatea din care facem parte – teroriști. Așa a fost de când lumea: “Cine e cu noi – e partizan, cine e împotriva noastră – e bandit sau terorist”.  Vreau sa trec în revistă doar câteva atentate din ultimii ani cu ecouri în toată lumea.

2007
August. Rapidul Moscova – Sankt Petersburg a deraiat după ce a trecut peste un explozibil cu echivalentul a două kg de trotil. Victime nu au fost, din fericire. Doar 60 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale.

2009
Noiembrie. Istoria se repetă. Numai că de astă dată 28 de persoane au decedat, iar alte 95 au fost spitalizate.

2010
Martie. Explozie în metroul din Moscova. 40 de morți și 85 de răniți.
De fapt anul trecut a fost plin de atentate, cam câte 2 pe lună, însă majoritatea au avut loc în republicile caucaziene și regiunile limitrofe.

2011
Ianuarie. Explozie în Aeroportul Domodedovo. 35 de morți și 130 de persoane rănite.

Când privesc această statistică, nu știu de ce îmi amintesc de replica lui Alec Baldwin din “Pearl Harbor” atunci când pregătea piloții americani pentru raidul asupra Japoniei: “La Pearl, ei (japonezii) ne-au lovit cu ciocanul în cap. Această incursiune va fi doar o pișcătură de țânțar, însă ea va fi făcută exact în inima lor”. Câtă asemănare între dialogurile din filme și realitățile zilelor noastre…

Președintele rus D.Medvedev și-a început discursul la Forul economic de la Davos cu fraza că cei care au comis atentatul au încercat să îngenuncheze Rusia, dar acest lucru nu le-a reușit. Sfîntă naivitate! Încă o bolmojeală patriotică, fără sens. Eu i-aș fi sugerat lui Medvedev să răsfoisacă blogosfera rusă, că tot se dă mare internaut, să vadă ce mai zice lumea. Iar lumea spune multe. Cel mai tare enunț pe care l-am găsit sună cam așa: “Țara nu crede că cineva o poate salva” (trad.)

Suntem deocamdată în anul 2011. Rusia și-a luat obligația să găzduiască două evenimente sportive majore: Olimpiada din 2014 (or.Soci) și Campionatul Mondial de Fotbal din 2018. Pînă acum atentatele teroriste au ocolit lumea sportului din Rusia. Însă ultimele evenimente ridică numeroase semne de întrebare. Vor fi capabile serviciile speciale ruse să evite un nou Munchen?

Canada a cheltuit 1 mlrd. de dolari pentru asigurarea securității reuniunilor G8 și G20 de anul trecut. Vor suporta oare bugetele și așa destul de umflate ale organizatorilor ruși cheltuieli suplimentare legate de securitatea celor două evenimente? Greu de spus. Atîta doar că fiecare atentat aruncă o umbră asupra Rusiei și asupra capacității ei de a se isprăvi cu astfel de chestiuni…