apare cu o regularitate înfricoşătoare..
are mai multe premise şi doar două consecinţe: bună şi rea..
gânduri negre..musică..voinţă pierdută..abis..gol..indiferenţă..

depresia nu e nici spaţiu nici formă nici condiţie..e negare..
îmi neg presentul, forţele, aspiraţiile pentru că vreau să cred în eşec..ba chiar îl cred a fi tot ce merit..nefericit însă util uneori..

unii o evită, alţii o suportă cu demnitate şi la fel de nobil trec peste ea..
eu?! eu nu..a mea e incontrolabilă..apare când vrea şi la fel de neorganizat şi nepunctual dispare..lupt?! deloc..o trec prin tot sufletul, o simt integral..apoi o las să fugă, căci ştiu, se va întoarce..


ideal ar fi de ocolit întreaga stare din start..îi întorci spinarea, rămâi neatins de ploaie..ar fi mai sănătos..dar cui îi pasă de sănătate acum..

depresia..cu căt mai mult o alungi, cu atât mai intensivă şi adîncă se intoarce..e ceva de făcut?