cînd am ajuns aseară în sfirşit să-mi trag osu n pat, eram aşa de zaibită obosită că undeva în mintea mea dormeam încă de dimineaţă..şi cum trăgeam perna mai comod, cum numai am aranjat-o bine.. ochii s-au deschis larg k la comandă şi deja nu mă mai lua somnul.
M-au bîntuit gînduri vrute şi nevrute, de la cenzurat alb şi pînă la cenzurat 2 negru. nici parcă nu eram în puteri să le alung, rulau aşa ca un film în faţa ochilor tot felu de scenarii.
Nu mai ştiu în care secvenţă am adormit totuşi.. da am constatat a cîta oară că ...
unii fug de trecut..
alţii de viitor..
şi încă sunt din acei care nu-şi pot trăi prezentul
acaşă suntem noi.. oamenii
imagine
.
