M-am abţinut să pun o imagine unde sunt prezentate persoanele din Lagărul de concentrare nazist,pentru că reprezintă momente teribile.Auschwitz,aceasta este numele german al oraşului din apropiere,în sudul Poloniei.Am decis să tratez acest argument,deoarece pe parcursul primului semetru a trebuit să citim cărţi care ne ofereau detalii despre acest lagăr de exterminare şi astăzi am prezentat proiectele elaborate pe această temă.Am avut o lecţie destul de captivantă,dar cel mai mult m-a impresionat faptul că am ascultat istoria acestui infern,povestită de o persoană care a supravieţuit renumitul coşmar.Am aflat adevărata realitate,despre tot ce se întîmpla în curtea lagărului.Am rămas uimiţi de faptul cum erau torturaţi ebreii,începînd de la copii pînă la bătrîni.Acele persoane rămaseră fără o casă,fără persoane dragi alături,nu mai ştiau de sentimentul de fericire,de dragoste şi nu mai aveau un nume.Erau puşi să lucreze ore întregi fără să fie hrăniţi,aveau doar o pijama de coton pe care o îmbrăcau zi de zi,chiar şi iarna.În imaginea de mai sus sunt prezente două binare,reprezentau una dintre intrările în Auschwitz.Ebreii erau aduşi cu trenul,nimeni nu ştia ce se petrece în internul lagărului,toţi credeau că este un loc unde se lucrează şi că după un anumit timp îi vor elibera.Odata ajunşi trebuiau să coboare şi o făceau în timp ce trupele de infanterie SS îi repartizau în două rînduri.Partea dreaptă era intrarea în concentrament,dar partea stîngă...era poate libertatea ? NU,partea stîngă era moartea,ebreii erau împuşcaţi.Un moment oribil.Odată intraţi,era imposibil de ieşit,deşi victimele sperau acest lucru.În momentul cînd aduceau alţi prizonieri,acei care au fost supuşi la diferite torture îi duceau în baie şi după cîteva minute camera era plină cu gas ( nimeni din cei care erau afară nu ştia ce se petrecea acolo ),după aceasta ardeau în crematorii.După milioane de victime,27 ianuarie 1945 în sfîrşit era libertate,speranţa de a începe o altă viaţă.Dar totuşi va rămîne ca un coşmar pentru toţi cei care au supravieţuit.Ştiu,nu am povestit nici un 10% din tot ceea ce am auzit astăzi,dar am dorit doar să readuc aminte faptul că timp de 5 ani,copii,femei şi bărbaţi au fost maltrataţi ca nişte animale,nu mai aveau suflet pentru a se bucura de viaţă.Voi însă aveţi o casă unde atunci cînd veniţi de la şcoală sau de la o serată cu prietenii,vă primeşte cu iubire.Şi ştiţi că vă aşteaptă cineva să luaţi cina şi acel cineva vă întreabă cum ai petrecut ziua şi dacă eşti fericit.Acesta este un ţipăt,către toate generaţiile,nu mă aştept să începeţi a pleca în Germania pentru a depune lumînări la monumetul care a fost construit special victimelor din Auschwitz,vă cer doar un lucru : amintiţivă de acei ani,meditaţi asupra celor întîmplate şi cel mai important transmiteţi această istorie copiilor voştri.p.s Am petrecut o zi minunata,aş putea spune una dintre cea mai frumoasă dar în acelaşi timp teribilă experienţă.
p.s2 Vă sfătui să căutaţi pe intenet imagini cu Lagărul de concentrare " AUSCHWUTZ".
