Încă 4 săptâmâni şi gata cu viaţa de student… cel puţin aşa arată orarul orelor pentru semestrul acesta. Până pe 25 februarie avem ore, după care vreo 2 săptâmâni ne vor întinde 2 examene, apoi vreo 3 săptămâni de linişte (în care trebuie să ne facem teza de licenţă) şi susţinerea prealabilă a tezelor…. cam înainte de Paşti.
Şi asta nu e tot… Mai avem practica de stat… Examenele de stat… şi susţinerea, în sfârşit, a tezei propriu-zise, care ne va face şi “Licenţiaţi în Ştiinţe ale Comunicării”. 
Ei, dar asta va fi prin iunie abia… Până atunci, ce să spun? Păcat… au trecut prea repede cei 3 ani de studii… parcă nici nu am fost studentă… Da, am fugit vreo câteva ori de la ore… dar niciodată nu am fugit cu toată grupa, pentru că se găseau şi ciori albe care nu mai puteau de dorul ştiinţei…
Păcat, că niciodată nu am fost cu toată grupa la pădure, cu toată zic, nu doar 10 din 25. Păcat că nu am fost împreună la vreun film, teatru sau muzeu. Păcat că nu am fost la nimeni dintre colegi toamna aşa la o “clacă” la cules strugurii de pe deal sau la strâns porumbul. Păcat, doar avem mulţi colegi de la sate… Dar chiar ar fi fost funny să o facem şi pe asta. 
Să culegem porumbul şi să ne energizăm cum “must”.
Ei, bine că au fost şi momente plăcute. Ce-i drept că doar prin anul I de studii. Parcă eram mai uniţi, nu ştiu de ce. Pe urmă, parcă cineva s-a molipsit de boala vedetismului sau nu ştiu de ce, că am uitat ce e aia o o grupă…
Nu ştiu cum pentru alţii, dar eu de la sfârşitul anul I de studii, nici nu mai consideram că fac parte dintr-un colectiv… Fiecare era pentru el… şi chiar merci, pentru că anume asta m-a făcut să fiu ma dură şi m-a făcut să înţeleg că “sau tu pe ei, sau ei pe tine”.
Regret doar una… că nu am reuşit să gust şi din viaţa de cămin… Dar nu e totul pierdut… Mai am o viaţă înainte, în care sper să mai ajung odată studentă şi de data aceasta să fac parte dintr-o grupă care să se vrea în zodia “studenţi”!
