Reportajul de ieri, 23 ianuarie, de la PROTV „Un gospodar adevărat e cel care are căruţă şi … internet acasă” http://www.protv.md/stiri/social/un-gospodar-adevarat-e-cel-care-are-caruta-si-internet-acasa.html, demonstrează foarte clar că satele noastre nu pot rămâne în afara timpului, iar evoluţia tehnologiilor şi extinderea internetului deja le-a prins în mreje. Întrebarea este cum folosesc autorităţile locale aceste realităţi pentru a le pune să lucreze eficient în favoarea tuturor cetăţenilor.
Aflăm din reportaj că „În ultimii ani, tot mai mulţi tineri au plecat peste hotare, iar bătrânii care au rămas acasă şi-au cumpărat computere, ca sa poată comunica mai uşor si mai ieftin cu copiii. Potrivit autorităţilor locale, internetul a ajuns practic in fiecare a cincea casă din sat. …
Iar cine n-are internet acasă, merge la sala din centrul satului. Cu 5 lei pe oră, orice pensionar poate să înveţe să navigheze pe internet”.
Potrivit reportajului termenii de internet şi Wi Fi nu mai sunt un secret pentru nimeni in Rezeni. Şi nu numai în Rezeni, pentru că unele surse susţin că aproape 30% din populaţia ţării sunt utilizatori de internet.
Totul foarte real, foarte actual şi extrem de necesar. Dar eu aşteptam să aud ceva şi despre bibliotecă, pentru că „sala din centrul satului” pare a fi mai degrabă o structură comercială pentru care contează doar cei „5 lei pe oră”. Unii pot să plătească, alţii doar să viseze. Ori Internetul nu mai este un lux, este un instrument de lucru, un instrument de informare, comunicare, instruire (când ştii să selectezi informaţia corectă) etc. Nu acestea sunt şi funcţiile bibliotecii publice”? Şi dacă pentru a se informa şi a comunica, locuitorii se duc la „sala din centrul satului” la bibliotecă cine se duce?
Ţări puternic dezvoltate, precum SUA, majoritatea ţărilor nordice, unde nivelul de trai este mult superior nivelului de trai de la noi, oferă cetăţenilor, prin bibliotecile publice, acces internet gratuit. De ce nu poate fi rezolvată problema şi la noi? Doar adevărul, că informaţia este putere este valabil pentru toată lumea.
Faptul că din cele 1221 biblioteci comunale(sătesti) doar 116 au în dotare computere si doar 63 biblioteci comunale sunt conectate Internet trebuie să pună în gardă pe toată lumea. În secolul XXI o bibliotecă nu mai poate fi concepută în afara reţelei globale internet.
Biblioteca publică trebuie să fie un garant al protecţiei sociale în cultură, iar dotarea corespunzătoare a ei trebuie să fie responsabilitatea organelor locale faţă de membrii comunităţii. Este de datoria acestora să pună umărul pentru a face din biblioteca publică un veritabil centru de informare, de instruire, de cultură, de comunicare, de socializare etc. Însă toate aceste nu mai pot fi acoperite fără mijloacele moderne de informare şi comunicare.
Această problemă nu este numai a Rezenilor. Este problema întregii republici.
Este bine că se găsesc oameni, care înţeleg importanţa internetului şi apelând la diverse proiecte, sau poate investiţii, deschid porţile satelor spre a-i face loc. Dar nu este suficient. Efecte cu adevărat pozitive vor veni atunci când în această lucrare vor fi implicate bibliotecile, cu bibliotecari plătiţi din bani publici, care vor face acest lucru conform atribuţiilor de serviciu. Atunci copiii vor veni într-un spaţiu sigur şi bine reglementat şi vor putea conta pe ajutorul unui specialist, iar părinţii vor fi liniştiţi, ştiind că bibliotecarul veghează asupra calităţii resurselor accesate de copii. Locuitorii satului vor şti, că atunci când au nevoie de un sfat sau ajutor, drumul cel mai indicat este spre bibliotecă.
Inegalitatea digitală este o problemă enormă, care trebuie rezolvată la cel mai înalt nivel. Fără o rezolvare la nivel naţional această inegalitate va adânci şi mai mult prăpastia dintre locuitorii din aceiaşi comunitate, dar cu putere financiară diferită, dintre locuitorii de la sat şi de la oraş, dintre cetăţenii ţării şi cei din alte părţi. Un strict necesar va trebui acoperit de stat, iar pe această bază autorităţile locale vor putea edifica mai uşor. Dacă ne-am pune scopul să calculăm, am descoperi că implicaţiile financiare nici nu sunt chiar atât de mari, în schimb beneficiile ar fi enorme.
Numai cu puterile proprii sau cu căruţa comunităţile locale nu au cum să ajungă prea departe. Căruţa este foarte bună, dar numai în perimetrul comunităţii locale. Internetul are bătaia mult mai lungă şi trebuie să învăţăm cum să-l facem să servească mai bine cetăţenii spre a le deschde noi orizonturi şi a le îmbunătăţi calitatea vieţii. Vera Osoianu
Filed under: biblioteci
