Cînd vine vorba despre profesie,toţi dau răspunsuri mai mult sau mai puţin stupide şi rar această întrebare este luată în serios. Dar odată şi odată,cum am mai spus,acest lucru devine extrem de serios. Este o vîrstă anumită cînd deja te gîndeşti serios la ce anume vei face în viitor.
Azi am făcut test la şcoală,eu treb să fiu conform testului ospătar,vînzător sau contabil. Foarte funny. De fapt aveam 2 coloniţe la care aveam acelaşi număr de răspunsuri,coloniţa cu "artişti" şi acea cu ospătari şi contabili. La cea cu artişti profesiile erau alde fotografi,designeri etc. etc.
Pentru ce mai facem testele astea la şcoală dacă nici măcar nu au rezultate cît de cît reale? Eu...ospătar? Sounds like something stupid. Şi noi eram atît de entuziasmaţi că vom avea puţin ajutor în a ne alege viitorul,dar rezultate sunt nişte non-sensuri.
Şi am rămas la fel cu multe întrebări,ce ne facem cînd om fi mari? Eu am vrut mult să fiu medic cînd eram mică,apoi am vrut mult să fiu fotograf,poate şi acum undeva în adîncul inimii mai am o dragoste imensă pentru fotografie dar visul meu a trecut la Emi (ucenică :D). Apoi am vrut să fiu arhitect,designer şi apoi regizor. Şi pînă la urmă...ospătar. Poate cîndva sau undeva măcar ne vom putea hotărî la o profesie pentru a încerca de pe acum să concentrăm forţele şi cunoştinţele într-un anumit domeniu.
Dar nu prea există metode prin a face asta.
Şi eu ajung să fiu ospătar. Trist.
Jackie.
