- Dacă unele persoane nu mi-ar fi dat un șut și nu aș fi nimerit în stradă, nu aș fi reușit ;

-  Din 2001 am fost pus în situația de a mă opune și de a apăra ziarul ca să nu dispară;

-  Văd mulți colegi și politicieni suferind de napoleonită și bătându-se cu cărămida în piept că sunt martiri ai neamului;

-   Schimbarea mediatică de după 7 aprilie 2009 este una canitativă și nu calitativă ;

-  Show-urile de pe piața autohtonă sunt monotone, chiar dacă discuțiile sunt aprinse ;

-  Dacă ar fi fost o singură piață românească, audiențele posturilor de aici ar fi fost altele ;

-  Nu cred că AIE 2 va face mare treabă;

-  Nu contează de ce culoare sunt guvernanții, ei au aceleași ticuri și interese ;

-  Moscova va pune mari presiuni asupra noastră ;

-  Nu cred că tinerii de la 7 aprilie vor vrea un destin precum cel al părinților lor ;

-  Aceeași bucată de pământ, dar în funcție de cum o numești vorbești de destine diferite.

„Dramaturg, jurnalist, președinte de trust media, cum de le reușiți pe toate?”, a fost prima mea întrebare în discuția pe care am purtat-o de curând cu Val Butnaru în cadrul emisiunii „Mai aproape de Europa”  (ascultă de la min. 33.45) difuzată pe Radio România Internațional și Vocea Basarabiei. Spune că, în maoritatea cazurilor din viața sa, e vorba mai degrabă de o întâmplare. Mai mult, invitaul acestei emisiuni are și „o teorie a accidentalității în viața unui om”. El spune că, dacă la un anumit moment unele persoane nu i-ar fi dat „un șut” și nu ar fi nimerit în stradă, nu ar fi reușit să realizeze ceea ce a făcut până acum. Ce înseamnă acel „șut” și nimeritul în stradă ? Val Butnaru explică : „Am fost în stradă datorită unor persoane alături de care am colaborat, am fost în postura în care am înțeles ce înseamnă meseria de șomer și asta m-a ajutat. Dacă nu treceam prin această perioadă mai puțin fericită a vieții mele, nu cred că ar fi apărut acest trust (n.n. – ICS “Jurnal de Chișinău Plus” SRL), posturi de radio, tv și ziare care acum funcționează”. Așadar, lecția pe care o învățăm de la interlocutorul meu este: fiecare cădere e un pas înainte.

„Optez pentru simplețe și nu accept fanfaronada”

„Cum a fost să fiți în linia întâi a luptătorilor media în  perioada celor opt ani de guvernare comunistă?” l-am întrebat eu pe ziarist.

Modest din fire, Val Butnaru spune că nu crede că „omului îi place și nu se complace în această postură de luptător”. Domnia sa spune că „de foarte multe ori suntem nevoiți să o acceptăm (…) și nu cred că o facem din prea mare generozitate sau dintr-un foarte mare sentiment de curaj”. Și continuă : „De foarte multe ori suntem constrânși să procedăm așa”. Drept exemplu este chiar el :  „Din 2001 am fost pus în situația de a mă opune și de a apăra ziarul (n.n. – „Jurnal de Chișinău”) ca să nu dispară. Asta dă frumos, bineînțeles, se ambalează în niște declarații democratice, dar, în esență, lucrurile sunt simple, iar eu pledez pentru această simplețe și nu accept fanfaronada. Atunci când văd mulți colegi și politicieni suferind de această napoleonită și bătându-se cu cărămida în piept că sunt martiri ai neamului, zău că mă pufnește râsul”.

„Showul este monoton, rectiliniu, de-a dreptul primitiv”

Se consideră un om al teatrului, iată de ce spune că atunci când la tv este realizat un talk-show, o emisiune televizată, asemenea produs „ar trebui să conțină multe elemente teatrale, ar trebui să fie elaborată o dramaturgie, iar regia să se implice la modul foarte serios și creativ”. Deocamdată însă, despre show-urile pe care le vede pe piața autohtonă afirmă că i se par „monotone, chiar dacă discuțiile sunt aprinse”. ”Showul în sine este monoton, rectiliniu, de-a dreptul primitiv. Trebuie să se creeze mai multe mizanscene, din câteva grupuri actoricești, ca să fie clar și telespectatorului”, conchide la acest capitol Val Butnaru.

„Dacă s-ar schimba mărimea pieței, am asista la schimbări spectaculoase de audiență”

Indiscutabil că există schimbarea mediatică după 7 aprilie 2009, „dar această schimbare este una canitativă și nu s-a produs acea schimbare calitativă la care visam și încă mai visăm” crede interlocutorul meu. Părerea sa este că sunt mai multe motive aici, printre care piața mică și, respecitv, audiențele modeste.

„Nu vorbesc de unirea cu România, dar dacă ar fi fost o singură piață românească (n.n. -în RM și România) vă asigur că și audiențele posturilor de aici ar fi fost altele, ar fi triumfat și o anumită dreptate, respectiv schimbarea de mentalitate etc. etc. Posturile de limba română ar fi avut audiențele pe care le merită cu adevărat. Dacă s-ar schimba mărimea pieței, am asista la schimbări spectaculoase de audiență. (…) Trăim un sentiment de nedreptate pentru că nu avem audiențele pe care le merităm”. Și, totuși, trebuie să ne întrebăm unde este problema ?, am insistat eu în discuție. Iar Val Butnaru explică : „Problema este în calitate și capacitatea noastră de a crede că lucrurile pot fi schimbate. Ele s-au schimbat. În ultimii 10 ani s-au schimbat și nu văd de ce nu s-ar schimba în următorii 10”.

Despre raportul Freedom House care plasează RM și în acest an la capitolul „stat cu presă parțial liberă”, interlocutorul meu spune că „n-a avut cum să reflecte niște schimbări de ordin calitativ care, totuși, există.” Iar aici nu putem ignora nici situația politică din ultima perioadă din RM. „Perioadă în care, crede Val Butnaru, a fost afectată imaginea presei”. Presă despre care jurnalistul spune că  în mare parte încă mai este subordonată.  Și aici aduce drept  exemplu televiziunile autohtone: o parte subordonate PCRM-ului, dar și o alta subordonată partidelor democratice. Val Butnaru: „Cred că această ultimă răsturnare electorală pe care am aurmărit-o de curând și constituirea AIE 2 va duce la diminuarea amestecului  politicului în treburile presei și datele raportului Freedom House vor arăta în curând altfel”.

„Nu cred că AIE 2 va face mare treabă”

Vorbind de AIE 2 l-am întrebat pe Val Butnaru dacă crede în continuitatea acesteia. Și iată ce mi-a răspuns: „Nu am încotro, sunt constrâns să cred, dar dacă nu cred, măcar să admit că ei (n.n. – cei din AIE 2) ar trebui să aibă măcar atâta cumsecădenie, inclusiv cumsecădenie politică (chiar dacă e un nonsens ce spun) și să realizeze măcar ceva din cele promise. În general, ca un om sceptic ce sunt, nu cred că această alianță va face mare treabă. Nu cred și neîncrederea mea se bazează pe faptul că în programul de guvernare nu este stipulat nimic, în mod expres, despre lupta contra corupției. Se vorbește doar despre o eventuală reformă a sistemului juridic. Asta însă nu înseamnă nicidecum o luptă necruțătoare dusă pe toate fronturile cu corupția. Cred că în următorii 4 ani actuala guvernare ne va înnebuni în continuare cu reportaje filmate de serviciile lor de presă despre profesori și medici amărâți care iau mită câte 100 de euro și marii mafioți, care stau acum alături de ei, în prezidiu, își vor face nestingheriți treburile”.

„Nu cred în ziariști care cochetează cu puterea”

Cât despre relația ziariști – guvernare, Val Butnaru spune că  și pe mai departe aceasta va fi una tensionată. „Nu contează de ce culoare sunt guvernanții, ei au aceleași ticuri și interese. Ei își apără breasla, interesele și se apără unii pe alții. Niciodată nu vor permite ziariștilor să-și facă meseria”. Totuși, o nuanță: „Culmea este că unele ziare care acum sunt obediente noii guvernări democratice au fost extrem de înțelegătoare și cu regimul communist. Nu cred în ziariști care cochetează cu puterea, oricare ar fi ea”, trage linia tranșant Val Butnaru.

De la patronul trustului ICS “Jurnal de Chișinău Plus” SRL mai aflăm că, deocamdată, presa nu este o afacere profitabilă în RM. Și mai crede domnia sa că până și o televiziune de știri pe piața media de aici este mult. „Post tv despre care, afirmă invitatul emisiunii, nu are cum să fie profitabil. Să lupți pentru 3% mi se pare o nebunie, o lipsă de discernământ și a simțului practic”, adaugă interlocutorul. Val Butnaru mai explică în interviu și de ce are loc acum reforma Jurnal TV. Tot de la domnia sa mai aflăm și de ce era nevoie pe piața media de un nou format al emisiunii „Cabinetul din Umbră” . Explicația vă las să o ascultați direct de la interlocutor, în audio inserat în text.

„Rusia nu lasă foarte ușor prada din mâinile ei”

Vorbind despre contextul politic internațional și autohton, Val Butnaru are următoarea părere: „Moscova va pune mari presiuni asupra noastră și pare că încă nu a înțeles că în RM a crescut o generație de tineri cu alte raționamente și judecăți despre viață. Acest lucrur ar putea să fie buturuga mică ce să răstoarne carul mare. Eu cred foarte mult în tineri. I-am văzut și pe 7 aprilie 2009 și în împrejurări mult mai prozaice, nu neapărat atât de eroice. Nu cred că acești tineri vor vrea un destin precum cel al părinților lor”. Aflați din audio și ce crede despre contextul european.

„Aceeași bucată de pământ, dar vorbești de destine diferite”

La final de interviu discut cu dramaturg și despre scris. Îndeletnicire despre care invitatul meu spune că „acum e ca un fel de ceașcă de cafea pe care o servim la o întâlnire cu prietenii”. Scrisul a devenit după părerea sa „ca o chestie trivială și nu mai scriu numai cei aleși” cum era odinioară.

Legând această discuție de apariția volumului „Cartea nomazilor din B”, semnată anul trecut de Val Butnaru, l-am întrebat pe scriitor ce vrea să spună despre ecourile sociale ale politicului pe care le abordează în lucrare, despre „soarta tristă a oamenilor din republică, a acelui grup de oameni care încă nu și-a găsit prorocul ce i-ar putea călăuzi prin pustiu și le-ar vorbi despre adevăr”. „Nu are RM acest proroc de care scrieți?”, a fost întrebarea mea.

„Am scris acest roman ghidat de anumite idei legate de această bucată de pământ. Când spui R. Moldova îți dai seama că vorbești de o formațiune statală care există de douăzeci de ani. Când spui Basarabia e aceeași bucată, dar cu un alt destin. E foarte ciudat. Aceeași bucată de pământ, dar în funcție de cum o numești vorbești de destine diferite. Basarabia poate ar fi avut un proroc – B.P. Hașdeu. (…) Această bucată de pământ, fără de lideri, cu o elită decimată și mereu deportată, sigur că nu a putut să aibă proroci. Această mână de oameni, pe care nici popor… E ciudat cum să o numești… Mână de oameni care s-a obișnuit că vin mereu toți peste capul ei și ea trebuie să iasă cu flori în fața lor… Care s-a obișnuit că va fi nedreptățită, umilită de fiecare dată și că i se va arăta mereu asupra greșelilor pe care le face, uneori involuntar… Deci care era destinul acestei mâini de oameni ? După mine e un miracol că acești oameni în general au rezistat și că există, și își mai păstrează limba și tradițiile. Cei care nu înțeleg și nu apreciază miracolele nu merită recunoștința noastră” conchide Val Butnaru.

Emisiunea „Mai aproape de Europa”