La începutul lunii ianuarie mi-a atras atenţia o postare de pe Facebook “O viaţă, un ikarus, o carte, o bibliotecă”. Aşa cum nu pot trece indiferentă pe lângă o postare despre cărţi sau biblioteci, am citit articolul şi am depozitat în memorie un gând de-al autorului la care urma să revin.
“…Acum am o bibliotecă electronică. Citesc îndesebi la monitor de vreo 10 ani. Numa cărţile picilor mei se adună bine. M-am prins pe piciorul greşit, că tot trăind prin chirii nu-ţi prea poţi permite bagaje grele. Şi aşa a ieşit că şi cărţile cumpărate-citite le împrăştiam: le mai uitam, le lăsam, le dam. Dar, cum n-o întorci, cartea pe hârtie rămâne a fi ceva foarte important. Pe lângă conţinut, pe lângă praf, pe lângă greutate, fiecare carte are şi amintiri personale legate de ea.
Acum m-am apucat în fiecare zi de joi să cumpăr câte o carte în acţiunea oferită de ziarul Adevărul. Că nu prea reuşesc să mă duc la librărie în ultimii ani. Eu am luat primul număr cu tot cu carte, Notre-Dame de Paris. Dar deja o aveam, aşa că o ofer cititorilor care vor pretinde că se apucă să-şi facă biblioteca”.
Iată că pe fonul extinderii massive a Internetului şi în plină eră de Google-tizare cineva se apucă să-şi întemeieze o bibliotecă. Mi-am amintit de articolul lui Umberto Eco “De la Internet la Gutemberg”. Şi m-am convins încă o dată … cartea în format tradiţional nu are cum să dispară. Umberto Eco se întreaba în articolul său, cine va citi “Război şi Pace” în format electronic? Nu cred că se va găsi cineva. Poate doar un material despre, nimic mai mult. O informaţie scurtă, un studiu actual, un film… toate dacă sunt premise da, dar nu o carte de sute de pagini, pe care o poţi purta după tine oriunde, şi în transport , şi pe plajă, şi în dormitor. Vă gândiţi la Kindle sau altele asemenea? Au şi ele plusurile şi minusurile lor.
Faptul că un utilizator din generaţia net, care de 10 ani citeşte mai mult la monitor, completează pentru copiii săi o bibliotecă cu cărţi în format tradiţional este dovada, că viitorul aparţine bibliotecii hybrid pe rafturile căreia se va găsi loc atât pentru cărţile şi cititoarele de cărţi electronice, cât şi pentru cartea în format tradiţional. Dacă nu credeţi citiţi articolul lui Umberto Eco. Sunt sigură că poate convinge pe oricine.
Cartea în formula ei tradiţională este pentru multă lume un mod de viaţă şi puţini sunt cei care vor renunţa la el. Sunt însă foarte multi care alături de cartea tradiţională vor accepta-o şi pe cea electronică. Pentru societatea noastră nu cartea sau formatul ei este problema, ci costul cărţii şi într-un format şi în altul. Dovadă pot servi proiectele similare celui conceput de ziarul Adevarul. La un preţ acceptabil, cartea se cumpără ca pâinea caldă. Problema lecturii este o problemă care ar trebui rezolvată la nivel statal (inclusiv şi prin bibliotecile publice, care trebuie să fie garant al protecţiei sociale în cultură), pentru că nici unui stat nu trebuie sa-i fie indiferent ce citesc cetăţenii ţării şi dacă aceştea citesc sau nu. Vera Osoianu
Filed under: carti
