Un sunet aiurit te trezeşte în fiecare dimineaţă pentru că aşa trebuie.Pentru că nu poţi să zici azi nu merg la lucru "k azi n-am prima pereke". După un kin de vreo 20 de minute te ridici din pat pentru că aşa trebuie. Şi mergi la servici pentru că aşa trebuie.
În drumul tău nici nu observi trecători grăbiţi, trişti sau veseli, fiecare cu greul său cărat în spate.
În staţia de la care pleci zi de zi pe aceeşi destinaţie se întîlnesc dimineţile zeci de "feţe", unile din care deja le cunoşti, dar le ignori. Ele nu au nici un rost în viaţa ta.
Priveşti undeva spre nicăieri, abureşti mînile reci cu o suflare caldă şi te întrebi... da care-i rostu meu?
Rostu cela pe care ar trebui să-l simţi, cel care te umple şi te face împlinit. Pe lîngă scopuri şi planuri mercantile, pe lîngă povestea despre 3 iezi "sădeşte un copac, sapă o fîntînă şi ridică o casă "... k dak ar fi acesta, atunci eu nu m-aş mai realiza n viaţa asta, da numai peste vreo una.. cînd mă voi naşte un moşnegel, care va şti să le facă pe toate.
Pe lîngă targeturi şi taskuri banale inventate de noi pentru noi, există doar două rosturi esenţiale n lumea asta:
cel masculin - de a fertiliza
şi desigur cel al femeii - de a se lăsa fertilizată :D ... de fapt cel de a aduce viaţă.
Şi nimic altceva nu este în stare, se zice, să te realizeze mai mult decît fenomenul cînd doi renasc în unu.
Şi dacă toate-s aşa de clare şi simple, unde se grăbeşte şi se kiteşte toată lumea asta zile şi nopţi. Cumpără case, maşini, iahturi, firme.. cumpără tot ce se vinde...
dacă rostul îi unu....
imagine
.
