Toți liderii politici, ca unul, ne promit prețuri mici la medicament, alimente, servicii.
Mi-am dat câteva întrebări la care am încercat să găsesc răspunsuri – dar statul ce face concret pentru a liberaliza piața produselor alimentare, de exemplu?
Chișinăul are o populație de 700,000 de oameni, având doar 2 hipermarketuri, ambele aparținând rețelei Metro.
Oradea, România, cu o populație de 230, 000 de oameni are 7 hipermarketuri: Carrefour, Billa, Real, Metro, Plus, Penny Market și Selgross.
Toate rețelele încearcă în fel și chip să atragă clienții, prin diverse promoții, prețuri cât mai mici, oferte atractive, etc.
Acum mă întreb: Cui îi este convenabilă aceasta situatie? De ce se tot tărăgănează intrarea altor rețele pe piața moldoveneasca? De ce oferta e atât de mică în raport cu o cerere atât de mare?
Cred că răspunsul îl au tot oamenii de la putere.
Una e sigur: pentru a avea prețuri competitive, trebuie jucatori si un mecanism stabilit ce permite agenților economici să concureze între ei.
Noi acest mecanism il avem, dar jucatorii lipsesc ,pentru că la noi lobby-ul e foarte mare, sau cum i se zice la noi cumătrismul.
Statul trebuie să creeze condiții ca prețurile să fie mici, dar nu să intervină de fiecare dată, cu ultimatumuri: Trebuie de micșorat prețurile și basta!
De ce prețurile la cartofi în România sunt mai mici ca la noi??? De ce prețurile la bilete de avion sunt mai mici? De ce prețurile la carne sunt mai bune?
Pentru ca există concurență sănătoasă, pentru că legile economiei de piața lucrează.
Pe când noi, suntem tot blocați încă în tranziție de la economia planificată la cea de piața.
Blocați în tranziție, cu o viața scumpă, venituri mici și cu prețuri mari.
Prea au prins rădăcini unele ”interese corporative”.
Uite acum, așteptăm să vedem cum dragii noștri aleși ai poporului veți eradica aceste ”interese corporative” și ce acțiuni veți întreprinde pentru ca poporul să poată cumpăra un kilogram de cartofi nu cu 6 lei, ci cu 4 sau 5 lei, cât costă în România.
