Azi am fost la teatru,la o piesă de zile mari,căreia nu i-a fost frică să strige în gura mare despre tot adevărul zilei de azi. Ei şi după teatru ne-am mai plimbat,am admirat cum s-ar spune Chişinăul de seară. Am fost la "caruseli" şi am tras o poftă bună de rîs şi ne-am distrat de minune,ne-am simţit din nou copii. Apoi am fost la Andy's unde ne-am pus mîinile în cap,ne-am speriat de preţuri,în loc să scadă ele s-au mărit groaznic,dar foamea a învins sperietura. Ei şi de fapt ideea articolului este rutiera cu care am venit acasă.
Fetele m-au părăsit şi eu am rămas singurică să-mi aştept rutiera. După o jumatăte de oră în care mi-a îngheţat şi păru damu' a venit în sfîrşit rutiera aia,se mişca mai încet ca o tricicletă şi încă se mai clătina cînd pe-o parte cînd pe alta. Mai în scurt,awfull. Ei şi eu nervoasă am intrat în rutieră şi m-am aşezat pe al doilea scaun,am pus geanta pe braţe şi ascultam mai departe muzica în căşti. Chestia era întraşea-cînta ultimul cîntec din playlist aşa că peste 2 minute undeva muzica mea s-a oprit. Eu deja îmi imaginam ce-o să aud în rutieră cîntînd "Îi sărbătoare şî răsună muzîca,ta rada rai tara da ra tara dira,hop ş-aşa măăăi!" sau "kak u paitelinăi şampanski vecera....huuuu" sau "Budi ili ne budi,delai je şto nibudi,budi ili ne budi,budi ili ne budi" saaaau la cei mai tinerei oleacă " ai săd Morena morena morena i giv iu mai lov". Ei şi dam mă pregătisem psihic de toate pe care le puteam auzi....cînd...am văzut imposibilul (de fapt auzit). În rutiera aia cînta JAZZ! Eu nu glumesc! A fost prima dată din toată viaţa mea cînd am auzit jazz într-o rutieră,în general într-un mijloc de transport înafară de maşina tatei,nici în taxi nu ai un aşa lux. M-am bucurat şi am zîmbit pînă peste urechi şi am luat căştile şi le-am pus în geantă savurînd fiecare sunet şi privind peste fereastră la toate luminiţile Chişinăului.
Nu că sunt eu cel mai mare fan al jazzului dar îmi place,îmi place mult de tot! Şoferul ăla mi-a făcut ziua,adică e o adevărată plăcere să mergi noaptea în rutieră,stînd comod pe scaun şi privind pe fereastră iar toată această ambianţă într-un ritm calm şi romantic de jazz.
Dacă aş şti numerele de înmatriculare a acelei rutiere aş aştepta şi cîte 2 ore în fiecare dimineaţă doar să ştiu că voi călători 20 minute într-o atmosferă de vis. De-ar fi toţi şoferii aşa...Adică înţeleg,poate unora chiar le place alde morena ş Mihail Şifutinski (HOW?!?!?!) dar sunt unii care îi urăsc,însă jazzul e ceva universal care nu are cum să nu-ţi placă şi pe care nu ai cum să nu-l adori într-o călătorie noaptea prin oraş sau venind de la serviciu.De-ar cînta în toate rutierele jazz...
Dar pînă cînd,am mereu căşti în geantă şi mă tot schimb la faţă cînd aud o nouă operă muzicală în fiecare dimineaţă.

Jackie.