Ea era tipul de femeie care te încălzea dintr-o privire. Nu, aici nici o aluzie de sex. Era doar atît de aproape, parcă, că era bine şi liniştit alături de ea. Ştia parcă mereu ce să zică şi cînd să zică. Uneori îmi părea că le ştie şi le reuşeşte pe toate. Şi în taină o admiram. Mi se părea că dacă o voi admira deschis voi părea ridicolă. Aşa că era un obiectiv al meu să-i semăn.Încercam să fiu umbra ei. Să fac lucruri pe care le-ar aprecia. Mă entuziasma faptul că a reuşit tot ce şi-a propus. Credeam toate acestea, pentru că altfel nu putea fi... Pînă într-o zi.Am prins-o plîngînd. O făcea în linişte şi în tihnă. şi încă smerită. Nu-şi putea permite s-o vadă cineva aşa, dar acuma nu avea de ales. Fără să întreb nimic, a început cu o frază pe care nu o bănuiam: "Nu ştiu ce fac şi ce vreau. Cînd eşti dezamăgit acasă, incerci să obţii ceva la servici. Aşa am acuma ce am prin muncă. Cît priveşte casa. Soţu este ca un chiriaş. Vine face un duş. Schimbă hainele şi uneori mănîncă. Se mai întîmplă să avem sex... nu ştiu din întîmplare, sau disperare.. sau necesitate. Practic nu vorbim. nu avem ce. M-a rănit de prea multe ori. Probabil şi eu am făcut-o nu o dată. Ceea ce-a obţinut nu este nici măcar ură. este indiferenţa. Acuma, te rog să uiţi ce ţi-am zis."Am stat mută şi am ascultat. Nu puteam, da nici nu ştiam ce să zik. Da şi era de prisos orice cuvînt acolo.Aşa k am lăsat la o parte imaginea de femeie din reflexie şi am plecat. K ea să creadă în continuare.. că este acea pe care o invidiez.
imagine
