Joi, la amiază, mă pornesc spre Iași. In afară de o valiză, o-ho-ho de grea, și cu mânerul rupt pe jumătate, mai aveam o geantă în care țineam laptop-ul, plus o mapă în care păstram pașaportul și „Titlu de călătorie”,eliberat de Ambasada României la Chișinău, pentru care am plătit 65 de euro.
Așa, ajung la vama Sculeni. Un vameș intră în microbuz. „Pașapoartele la control”. Eu îi dau pașaportul și îi întind „Titlu de călătorie”. El se uită la mine și zâmbește. „Tu poți trece fără titlu, dacă ai Certificat de cetățean român. Nu trebuia să dai 65 de euro. Cineva scoate bani pe seama voastră”, îmi spune vameșul, care nici măcar nu a ținut Titlu în mână.
Ca să știți cum am ajuns să iau „Titlu de călătorie”. Recent, am redobândit cetățenia română. În aceste condiții Ambasada României mi-a răspuns și prin email, și verbal, că dacă sunt cetățean român și încă nu am pașaport românesc, am nevoie de „Titlu de călătorie”, ca să mai merg în România. La secția pașapoarte, unde mi-a eliberat Titlu au zis că fără acest document eu nu voi putea ajunge în România. La naiba, ce să faci în așa situație. Am mai vorbit cu unul cu altu, și aia mi-au confirmat că au venit în ro cu astfel de Titluri. Ei am dat 65 de euro.
Așa, revin la excursia mea. După ce am trecut de vama Sculeni din md, dau ochii cu vameșii români. Așa, un tip cu barbă, haine largi, tupeist, semăna lulea cu un răper. Vameșul îmi verifică pașaportul. Și confirmă că pot trece vamă doar cu Certificatul de cătățean român. Ei îmi venea să îmi bag mâna în păr și să smulg o mână de păr. Mă gândeam, câți bani se sustrag de la simplii cetățeni cu aceste Titluri, într-un mod nejustificat.
Bun, după ce m-am lămurit cu documentele, trec la verificarea bagajelor. Deschid valiza aia mare, și încărcată cu tot felul de prostii 
În gândul meu zic: să nu îmi răscolească vameșa prin toată valiza că nu am să o pot închide. Și numai văd că vameșa își bagă mâinile în valiză și le scoate rapid. „Wau ! m-am înțepat”. A avut acea reacție, ca atunci când te lovești la deget și prima reacție e să pui degetul în gură. Așa a făcut și ia. Eu i-am zis scuzați, am tot felul de obiecte prin valiză. Ea:„nu vă scuzați. E vina mea”. Ei mai departe nici nu a răscolit valiza. În fine, m-a lăsat să plec, ajuns la destinație, am deschis valiza și nu am găsit un obiect cu care s-ar fi înțepat vameșa.
