A venit prima scrisoare!

Am găsit-o dimineaţa, în uşă. Un plic gros, cu timbre româneşti. Te întrebi, ce poate să îţi scrie un străin când se aşează în faţa unor coli A4, irosindu-şi timpul scriindu-i altui străin?Ţi-e aşa de dragă, ştiind că s-a gândit cum să înceapă, că poate s-a enervat când a făcut o mâzgâlitură.

Atâtea gânduri, încât vrei să o citeşti de câteva ori ca să sorbi toată emoţia din ea. Mi-a plăcut pentru că au fost 4 pagini, 4 pagini scrise de un om obosit, venit de la muncă, scrise cu peniţa. Cu peniţa!!! Am râs. Am stat în picioare, năucă de fericire şi am râs, citind printre rânduri bucuria celui care mi-a scris. Îţi mulţumesc, Ana-Maria! Din tot sufletul îţi spun, mi-ai făcut ziua de neuitat!

Promit să le pun pe toate în cutia mea de zestre. Astfel de momente cu siguranţă îţi fac bătrâneţele mai dulci. O să răspund cât de repede pot, ca să ştii cum m-am simţit.