Iată că şi prima 
eclipsă de soare din acest an e pe sfârşite. Astronomii ne mai promit încă 6 pe acest an. 
Nu ştiu de e bine sau nu, de e normal sau anormal, dar cert e faptul că acestea sunt fenomene ale naturii şi volens-nonvolens, ele au loc. Chiar dacă pot fi prezise, ele încă nu pot fi oprite. Dar şi cui i-ar prinde bine dacă aceste procese ar fi stopate?
Se spune că în anii când au loc eclipse vor fi ani răi, neroditori. Dar dacă ar fi să ne aducem aminte de eclipsa din august 1999, parcă roadă a fost, dacă nu mă înşel. (Deşi abia eram
în clasele
primare 
) Şi sfârşitul lumii parcă nu a avut loc! Chiar dacă toţi se aşteptau la asta.
Îmi amintesc că în ziua ceea, mama m-a luat pe mine şi pe sora mea şi am plecat de dimineaţă cu tata… la lucru. Cică, dacă vom muri, să murim împreună. 
Gânduri, nu alta! Tata, fiind mai rece la minte, nu atras atenţie la superstiiile mamei, dar a dat din cap, în semn că e de acord să mergem cu el.
Ce zi nebună se anunţa! Dar bine că a trecut cu bine. Îmi amintesc şi acum mâinele pline de cenuşă, de la sticla pe care o tot afumam ca să ne uităm spre soare. Astăzi, am mai evoluat, DOAR AU TRECUT 12 ANI 
DEJA.
De data asta am reuşit şi câteva poze să fac. Chiar dacă sunt mai puţin reuşite, măcar bine că sunt… Amintiri…
