„Nodul Camerunului este cea mai săracă regiune a ţării”, toţi imi ziceau înainte de a ajunge acolo. Dar sărăcia pe care am văzut-o acolo e nici pe jumătate ceea ce îmi imaginam, e mai rău. Văzusem câteva poze cu case tradiţionale pe net, dar credeam că sunt anumite rămăşiţe de pe timpuri. Am rămas oleacă şocată când am văzut că acele “timpuri” nu s-au schimbat deloc. Absolut toate casele arată în felul următor:

Principala activitate este agricultura şi atât. Nu exista nici un fel de infrastructură, iar orice sursă de venit este din comerţ. Chiar dacă e atât de sărac, crezi că multe lucruri ar trebui să fie mai ieftine. S-a adeverit că apa plată în sticle de 1,5 l e mai scumpă decât în Douala, din cauza costurilor logistice. Apu iată o sticlă de apă costă 600 FCFA, undeva 15 lei. Apu cum oamenii eştia să-i permită să cumpere măcar apă? Pentru că recent din cauza apei obişnuite au avut loc o epidemie de holeră. Nikak. Cel mai dureros moment au fost copiii din nord, care sunt consideraţi bogăţia familiei, deci cu cât mai mulţi cu atât mai bine, chiar dacă n-au cu ce-i întreţine. Am văzut mai mulţi copii decât maturi. Aceşti când văd albi, se apucă să alerge după maşină strigând: „Nasara (nume dat albilor în dialectul local), donnez moi un cadeau!” (Daţi-mi un cadou!) Nu te poţi abţine să nu plângi la un moment dat. Oamenii aici încă spală hainele în râuri, nu există electricitate, apă sau alte condiţii, acestea sunt doar în câteva oraşe mai mari. În rest, epoca de piatră … : (