Perpetuarea mea în timp se manifesta ca un ciclu nesfârşit de adormiri şi deşteptări neaşteptate. De această dată, ambianţa nu mi-a pregătit careva surprize. Cel puţin, nu din alea spectaculoase. Proiecţia în neant fusese de scurtă durată, căci după cum relata Viqea, am sărit căzînd în sus ca un sac de grăunţe. ''Niciodată aparenţele nu m-au înşelat atât de rău.'' - Zvizdeţ şi săriturî înăduşîtî i-ai tras! Eu tucma din vişeu te-am auzît. Tîgîdînţ, pleosc, tufff! Şî... linişti di grob mormîntal. Şîdei înşîrat pi scărili şelea cum stau înşîraţ muşii calzi di copchil prost cu bubi-n cap. - Nu sunt în formă. Adică, nu mă simt prea bine! - Am văzt eu. Erai aşă di diformat, cî ti-aş şi putut mătura nafig de-acolo.Da' ni-o stat jăli di tini, că dă mărojel, eşti primu' posititeli din ultimii douî suti di ani. Zîc, dă să-l pun eu pi păţănaş pi chişioare! - Şi cum aţi făcut-o? - Noi în anticariat avem formili la orşîşi fost student. Te-am pus în forma ta, Barbaroş Leonid 3XFRGMUIEIRIM, te-am dat la foc înşet, aşă sî ti tocheşti şî licheşti frumuşăl. Calitativ, cum ai spuni tu. Cîn forma s-o împlet, te-am vîrît în frijideru' di menhir. Şî gata, prospişior, ca novinkii! - Dar, iertaţi-mi vă rog neîncrederea, de unde aţi ştiut că îmi zice Barbaroş? Bine, Leonizi poate au mai fost la IRIM... Nu am nimic împotrivă, cât timp nu mi-aţi greşit forma. - Văăăi Ghiţî Boambî şi eşti! Înainti sî ti dau la tochit, aparatili o şetit tăt dispri tini: student; roackăr-metalist; nelingător de cururi, anusuri şi alte orificii puturoase; dadaist; anti-BNG-ist înflăcărat; bugetar; bursier; păr lung şî ochilari; IRIMaşu' o avut o sîngurî projeniturî di asta: Tu! - Anti BNG-ist? Asta ce mai e? - Anti Beniuc-Nazaria-Guţu. N-o ţînut mult timp tăt asta. La tini în ADăNă informaţîia şădi ghini, ca-n hardurili de la Maxtor-Seagate. - Mulţumesc. Vă sunt recunoscător. Mi-aţi salvat viaţa. - ''Las cî-i ghini!'', zîşeu cîndva doi barani la BooblikaTăVă. Eu îţ zîc: ''Tăt a s şii ghini!''. Prineşti cu şi esti. Pur şi simplu zguduitor... Am ieşit din cabina lui de paznic, mai mândru, mai ilustru de existenţă decât am fost vreodată. Pe stânga, mai stătea aparatul cu gustoşenii celulitare, acestea din urmă adaptate vremurilor noi: îngheţată de cal pe băţ cu umplutură de buburuză, snacksuri cu gemuri din cele mai diferite, bifidocuri, chefir cu adaos de slănină gravidă, lapte de furnică, torte din unghii cărnoase nespălate, o serie întreagă de sucuri: de evreu, de jâdo-faşâst, de niggă, de chitaiozy, de aborigen, de arab, de mohican, de ţigan, de latinos, de transnistrean. Toate erau în vogă, bine puse pe raft, numai Cola părea că prinde mucegai. Eu mi-am preparat un suc-mix, foarte delicios: 50% suc de evreu, 50% suc de transnistrean (nu ştiu de ce, dar în acel moment mi-am adus aminte de Gavriliţă, un alt ilustru botexo-profesor). Revigorant, în dumnezău măsâi!
Va urma...
