Mirajul japonez

Voiești să cunoști lucrurile? Privește-le de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-le de departe.” (I.L.Caragiale)

La fel se întâmplă cu mine de când sunt aici. Cu cât mai mult cunosc, această țară, cu atât mai mult mă minunez. Și nu mereu mă surprinde pozitiv. Stările care mi le provoacă sunt foarte diferite: de la stupefiere până la admirație. De exemplu:

Japonezii cred că perioada de sarcină a unei femei este de 10 luni, și nu 9 cum se crede oriunde. Și asta nu e din cauza că japonezele ar fi altfel construite fiziologic decât restul femeilor, nu, nicidecum. Aceasta se întâmplă din cauza că ei calculează timpul lunar nu de la data de 1 (întâi) a fiecărei luni și sfârșitul la 30 sau 31, ci consideră că luna are doar 28 de zile, precum calendarul Lunii. De aceea, caculând după metoda japoneză, în total fac aproape 10 luni.
Cetățenii străni, chiar dacă sunt căsătoriți cu un cetățean japonez, astfel obținând titlul de rezident permanent al Japoniei, oricum nu au toate drepturile asigurate. Un simplu exemplu este participarea la vot, nici măcar la alegerile locale nu pot exercita acest “drept”.
Dacă totuși te-ai încăpățânat să obții cetățenia japoneză, trebuie să te înarmezi cu foarte foarte multă răbdare. Și nu numai. Condițiile sunt foarte foarte stricte, ești verificat mereu. Unul dintre cele mai dificile cerințe pentru această procedură este faptul că trebuie să iei un nume japonez. Și nu oricare nume care ți-ar place, ci trebuie să fie un nume ales și garantat de un cetățean japonez ce te adoptă. Altfel, nu ai nici o șansă.
Aici se spune că bărbatul deține puterea afară, iar femeia în familie. De aceea, în public, în oricare locuri în afara casei, bărbatul domină, are puterea totală. În casă, în familie, femeia e cea care deține puterea supremă. Ceea ce e amuzant, e că bărbații încredințează soției absolut toți banii câștigați. Și dacă el dorește să iasă cu prietenii la o cină sau să facă oricare cumpărătură, e silit a cere soției bani, bineînțeles argumentând pentru ce are nevoie de bani.
Nu știu dacă e cunoscut sau nu, dar în Japonia mai există pedeapsa capitală. Dacă o persoană a comis o crimă gravă, persoana găsită vinovată fiind judecată, nu va ști niciodată câți ani va fi privat de libertate. Nu știe dacă va sta în închisoare 5 ani sau 25. De asemenea, dacă este condamnat la moarte, la fel nu știe ziua când este momentul final. Un lucru neobișnuit mi s-a părut că în Japonia nu există privațiune de libertate pe viață. Sau se condamnă pe o perioadă determinată sau se pedepsește cu moartea.