Nebunie mare astăzi cu cartea de la “Adevărul”. Chiar şi cu un tiraj aproape triplu, de 14.000 de exemplare (în mod normal tirajul fiind de 5.000), “Adevărul” nu a putut face faţă cererii consumatorului de media autohton. Pînă la amiază întreg stocul fiind vîndut.

Eu, mi-am luat cartea către ora 9.00, adică destul de dimineaţă, şi totuşi nu am fost primul. Vînzătoarea mi-a zis că pînă la mine s-au pricopsit cu o carte gratuită încă cinci persoane… Totuşi, mulţi s-au plîns că nu au reuşit să o cumpere chiar şi în orele dimineţii. Bunăoară, o cititioare de la Teleneşti a sunat la redacţie spunînd că la ei ziare sînt, doar că cărţi nici n-au fost, sau că vînzătoarele le-au tăinuit pentru bibliotecile personale.

La Chişinău treaba a fost altfel. La orele amiezii, consilierul Primului Ministru, Tudor Darie, anunţa pe facebook că merge să-şi ia şi el o carte. Alţii însă, au sărit cu replica:  ”io am cumparat acum 10 minute doua”, scria cineva. “de unde?” - întrebau alţii? “de la statzia de troleu care e la cercul de la bd negruzzi, in centru nu mai sunt”, a fost răspunsul. “fost in 2 chioscuri si nu am mai gasit ziarul. iata asa.” – asta a scris chiar Tudor pe la 14.00.

Alt facebook-ist, Petru Terguţă, a scris: “Am participat si eu la goana dupa cartea Adevarului. Am gasit-o abia din a doua tentativa. Am cumparat trei exemplare, spre nefericirea rusoaicei de la chiosc – vadit deranjata de interesul aborigenilor pentru lectura. “Biri hoti sto (Ia macar si o suta)”, mi-a replicat teotea. Una peste alta, mi se pare criminal sa traiesti de-o viata intr-o tara si sa nu-i cunosti limba!”

Întors la acelaşi chioşc de la care luasem dis-de-dimineaţă ziarul (pe la 15.00), am întrebat de vînzătoare dacă mai are sau nu cărţi. “D-apoi aţi luat deja”. Am luat, zic, dar m-au rugat prietenii să văd dacă mai sînt. “Mai am una, dar o ţin pentru prietena mea cea mai bună”, a spus oarecum ruşinată femeia. Nu am îndrăznit să iau cartea menită celei mai bune prietene. Plus, că mi s-a părut şi ingrat să mai cer o carte avînd deja una.

Aşa ori altfel, dar întreg stocul s-a vîndut. Publicitatea şi-a făcut efectul. Doar că, din păcate, trebuie să recunoaştem că ştim cine sîntem. Bem şi oţet, doar gratis să fie. Adevărul ar vinde zilnic pînă la ultimul ziar, doar de-ar fi în stare să-l şi suplimenteze cu cărţi, dar aşa.., speranţa-i slabă.

Cartea “Adevărului” i-a pus pe jar pe moldoveni, doar că din păcate nu se va mai repeta nici joia viitoare (cînd cartea va putea fi procurată la preţ de 36 de lei) şi nici mai mult în oricare altă zi.

PS: E ceva putred la mijloc. Nici presă electronică nu avem (via Eugen Luchianiuc), nici ziare nu prea cumpărăm…

PPS: Nu ştiu din ce motiv, Vitalie Sprînceană (moldoveanul stabilit la Washington) scria pe facebook (la data de 22 dec.): “rasfoit presa din Moldova…pentru ziua de azi, doar solutiile la sudoku pot fi considerate “adevar”…” Care-o fi motivele???