Pentru Nicolae Dabija 2010 a fost:

-un an al dezvăluirilor șocante;

-al adevărului istoric;

-al înfrângerii comuniștilor;

-al apropierii de UE și de România;

-al libertății de opinie;

-în care a semnat un roman de succes – „Tema pentru acasă”.

Pentru Nicolae Dabija anul 2010 este unul excepțional „deoarece pentru prima dată au fost coborâte drapelele în bernă la 28 iunie”, zi care a fost declarată de către președintele Mihai Ghimpu zi a ocupației armatei sovietice. Și tot în 2010 comuniștii au pierdut lamentabil, mai spune intervievatul meu. Poetul consideră că anume acum „are loc schimbul de mentalități, chiar dacă decurge anevoios”.

Un eveniment important în 2010, din punctul de vedere al jurnalistului mai este și că „pentru prima dată au fost deconspirate arhivele securității, ale MAI și a rămas șocată întreaga RM de crimele comise la adresa basarabenilor”. Iată un exemplu care l-a marcat pe Nicolae Dabija după ce a răsfoit câteva dosare. Toate măicuțele de la mănăstirea „Raiul” din Lipițcoe, de dincolo de Nistru,  au fost condamnate la moarte. 42 de călugărițe! Iar învinuirea a fost: „Crede în Dumnezeu”. Decizia: „Să fie împușcate”. Directorul de la „Literatura și Arta” mai aduce și alte asemenea exemple cutremurătoare.  Deci, 2010 – și „un an al dezvăluirilor șocante”.

Iată de ce consideră Nicolae Dabija că „ar trebui să ne rugam celui de sus nu să ne dea salarii sau pensii mai mari, ci să ne ajute să distingem binele de rău și atunci vom fi un popor salvat, mântuit, pentru că noi ne lăsăm foarte ușor mințiți de trecătorii din istoria noastră”. Și continuă: „Voronin are unde pleca în afara republicii, deoarece are destule moșii în afară, iar noi nu avem unde pleca. Locul nostru e aici, în RM”. Și continuă: „Șansa noastră de supraviețuire, ca neam, în această parte de Europă este apropierea de UE și de România. Iar în 2010 au fost făcuți pași concreți în acest sens. Unul dintre ei este liberalizarea regimului de vize. 2010 a fost un an de apropiere de contextul familiei europene. Iată de ce dorim ca ceea ce a început acum să fie dus la bun sfârșit în viitorii ani. Respectiv, iată de ce este nevoie de refacerea AIE-ului”.

Despre Guvernarea din 2010, directorul de la „Literatura și Arta” spune că „a fost a noastră, dar ineficientă”.  De asemenea, „2010 s-a deosebit de ceilalți ani prin libertatea opiniei, chiar dacă minciuna stă în capul mesei la unele instituții mediatice de la noi”.

Tot în 2010 Nicolae Dabija nu uită că s-au împlinit 20 de ani de la Podul de flori, care „a însemnat o primă breșă în zidul sovietic” și, spune domnia sa, „în acest an cele două maluri de Prut au fost din nou apropiate”, ca pe vremuri. În plus, jurnalistul mai apreciază faptul că în 2010 pentru prima dată Forul Democrat al Românilor de Pretutindeni a avut o întâlnire cu președintele României, la Camera Deputaților, la Ministerul de externe al României etc. După care adaugă: „Și tot în 2010, pentru prima dată, un conducător de stat al României a spus că suntem aceiași – două state un singur popor”. „În 2010 nu am mai fost nevoit să explic că a vorbi de limba și istoria română nu înseamnă a vorbi de ceva străin. Anul 2010 a fost revenirea la firesc”, conchide scriitorul.

Anul care este pe sfârșite a fost unul rodnic pentru Nicolae Dabija și în plan profesional. Domnia sa a scris o carte – „Tema pentru acasă”. Un roman care abordează, prin intermediul dragostei, problematica deportărilor. „Tema pentru acasă” a fost citită, conform bilbliotecarilor, de o sută de mii de cititori într-un an de zile. Este cea mai citită carte de beletristică în ultimii 10 ani în RM.