Este managerul proiectului „Adevărul” de la Chişinău. Este cel care așa cum spune chiar el „a setat lucrurile aici, a format o echipă, dar s-a ocupat și de managementul ziarului alături de alți colegi de la București”. Doamnelor și domnilor, invitatul emisunii MAI APROAPE DE EUROPA din această săptămână este Sabin Orcan, redactor-șef la ziarul „Adevărul de seară” de la București și managerul proiectului „Adevărul Moldova” care s-a lansat recent la Chișinău.
„Basarabia e o tablă de şah în care ruşii şi europenii îşi încearcă forţele”
Iubeşte Basarabia „dintr-un motiv cultural”. A citit multă istorie şi l-a pasionat dintotdeauna „problema românilor rupţi de Ţara lor”. Tot el ne mai spune că a avut dintotdeauna o tristeţe că Basarabia nu e parte din România. Nu mai crede în reunificarea cu România „în modul tradiţional – patriotico-naţionalist- pe care îl vedeau unii la începutul anilor 90”, ci o vede în cadrul UE, „singura soluție posibilă, sub acoperişul european”.
Potrivit interlocutorului meu, „Basarabia e o tablă de şah în care ruşii şi europenii îşi încearcă forţele”. Și continuă: „Se joacă cu piesele de şah nu pentru că ar reprezenta o miză economică sau una militară geostrategică, cum e în cazul Ucrainei, de exemplu, ci pentru că aici e un fel de poligon de încercare”.
„Dar, după campania electorală, se joacă şah politic la Chişinău?”, l-am întrebat pe Sabin Orcan. „Da, inclusiv în media. Deși nu crede că presei de limba română întotdeauna i s-au pus beţe în roate de către autorităţile pro-ruseşti, înţelege prin ce au trecut colegii de aici: „E ca în România în anii 90 când, dacă spuneai ceva rău despre Iliescu, te luam oamenii cu pietre pe stradă. Din punct de vedere al culturii şi politicii, îmi pare rău să o spun, dar RM este în urmă”, spune interlocutorul meu.
Și totuși… Europa
„Republica Moldova a avut perioade de oarecare democraţie, dar niciodată duse până la capăt. Uneori îmi pun întrebări dacă în fiecare partid nu au fost infiltraţi agenţi secreţi de la Moscova pentruă că viaţa politică românească este încă dominată de ofiţeri de securitate, de oameni şcoliţi la Moscova, de agenţi KGB şi GRU. De ce nu ar fi infiltraţi asemenea oameni şi în viaţa politică de la Chişinău?”, se întreabă Sabin Orcan.
El însă crede că situația s-ar putea schimba dacă RM ar urma drumul pro-european. „Am aflat zilele acestea că pe locul întâi în RM la exporturi a trecut industria ușoară. Se știe că, pe vremuri, pe primul loc era situată industria vitivinicolă. E foarte interesantă această schimbare, dar explicabilă: exportatorii autohtoni din domeniu nu au certificate europene și nici nu pot exporta din această cauză, nu au certificate fiscale, pentru că RM nu e membru UE, cum e România, iar rușii s-au jucat la acest capitol cu RM. Deci, se vede, chiar și din acest exemplu, că RM este la răspântie. Eu cred că viitorul celor de aici este în Europa, alături de România și de celelalte state democratice. De cealaltă parte, pe celălat drum, este această alianță cu Rusia, în care Estul nu va trata niciodată RM ca pe un partener egal, ci ca pe un sclav al marelui Imperiu de la Răsărit. Asta este credința mea”.
Aici am intervenit și i-am spus lui Sabin Orcan că Centrul Rus pentru Studierea Opiniei Publice a prezentat rezultatele sondajului anual, care arată încrederea cetățenilor Federației Ruse în țările CSI. Potrivit acestui R. Moldova este considerată un partener de încredere de 4% din populația Rusiei (+1% față de anul 2009). Să fie publicate aceste date oare intenționat acum, în faza post-electorală din RM ?
Iată și răspunsul: „Cred că e multă ceață și dezinformare. Mă uitam odată pe un sondaj unde oamenii din Transnistria spuneau că lor le-ar plăcea să fie membri UE, sau chiar să se unească cu RM, dar ei nu cred că este posibil așa ceva deoarece nu vor moldovenii de la Chișinău. Este evident că niciodată nu va exista o unitate culturală sentimentală, istorică, de gândire, o unitate completă de limbă între cetățenii acestui stat și ruși cum ar simți-o cu românii. E un fapt natural. Am fost membri ai aceleași familii, chiar dacă ne-au despărțit vremurile suntem rude. Însă, în același timp, eu nu susțin anti-rusismul violent al unor lideri politici care fac asta strict din calcule politice ca să-și păstreze interesul. Cred că oamenii sunt destul de inteligenți ca să înțeleagă mișcările de acest gen”.
Presa este o afacere
„Cu o presă bună se poate face profit și în RM”, crede jurnalistul. Totuși, „ca să ai o presă bună îți trebuie o independență editorială pe care ți-o asigură o investiție puternică. Îmi pare rău să o spun, dar undele ziare de la Chișinău au fost și încă mai sunt legate absolut ombilical de interesele oamenilor de afaceri și ai oamenilor politici din RM. Am impresia că mulți dintre banii ajunși pe la ziarele românești de la Chișinău provin chiar din cercurile de interese rusești. Adevărul vine cu o forță pe care i-o dă în primul rând investiția și capacitatea de a investi în acest proiect”.
I-am amintit însă aici lui Sabin Orcan că, potrivit BOP, ziarele au cedat în fața internetului în RM. Deci, cum facem?
„Avem o politică de a construi o instituție de presă care nu se mai gândește doar la presă scrisă și care difuzează informație pe toate canalele. Știți că 80% dintre oameni care citesc All Street Journales, unul dintre ziarele cu cele mai mici scăderi de tiraje de-a lungul timpului, știu deja știrile de la bursă de la tv, internet sau radio și totuși îl cumpără. Explicația este că acesta este singurul ziar financiar de încredere care le spune că va fi în viitor, după ce bursa a căzut sau a urcat. Deci, calitatea informației contează. Asta ne propunem și asta vom face și online și pe adevărul.md. Nu exclud ca pe viitor să facem ce am făcut și în România – carte vândută la pachet cu ziar”, ne mărturisește managerul de la „Adevărul”. Și vorbind de această ofertă, de la Sabin Orcan mai aflăm că editura „Adevărul” a vândut în ultimii ani mai mult decât toate editurile la un loc din România. L-am întrebat pe interlocutorul meu dacă e corect acest pas în raport cu editurile de pe piață. „E corect atâta timp cât toate ziarele din lume folosesc această politică a donului, adică să ofere ceva în plus pe lângă ziar. Le Figaro a făcut aceasta ani de zile. A editat opera completă a lui Balzac. Nu am auzit pe nimeni de la vreo editură serioasă de la Paris să se plângă de asta”, îmi explică redactorul-șef de la „Adevărul de seară”.
Există riscul ca ziarul să fie luat doar pentru carte și să nu fie citit deloc?
„Acesta este riscul în cazul în care ziarul e gol informațional, nu conține lucruri interesante”, mi-a răspuns la întrebare Sabin Orcan. Și continuă: „Într-o țară nedemocratică sută la sută există riscul investiției, dar e cel pe care ți-l asumi”.
De la el mai aflăm că „Adevărul” ne pregătește, pe lângă cărți, și niște seriale de investigație foarte interesante. Unul cu imagini și mărturii inedite despre războiul din 1992 și un altul despre 7 aprilie, care se va intitula „Adevărul lui 7 aprilie” și în care, așa cum ne mărturisește Sabin Ocran, se va spune fără „prejudecăți și fără să ținem partea nimănui care au fost adevăratele evenimente de la 7 aprilie”.
Relația patron (mogul) – jurnalist
„Cum e mai bine: să fie un mogul sau un politician din umbră în spatele unui ziar? Care ziariști au mai multă libertate în aceste două situații?”, l-am întrebat pe invitatul emisiunii.
„În RM edtorialiștii, în general, fac politica patronului și mai puțin pe cea a publicului. Iată de ce, multe dintre ziarele pe care le citesc în RM sunt efectiv cu dedicație, comandate. Există o regulă de aur, care în România, cel puțin a fost introdusă pe piață: managerii, sau directorul general, cum i se spune la Chișinău, nu se bagă în editorial. Adică nu vine și îți spune ce articol să bagi sau să scoți. Alta e cu discuțiile legate de strategie”.
Despre scăderea tirajului unor ziare
„Se mai explică și pentru că unii ziariști din RM au ajuns să scrie pentru ei și pentru câțiva politicieni. Nu mai scriu pentru oameni”, spune Sabin Orcan. „Ziarele din RM sunt puțin rămase în urmă, trăiesc într-o lume a lor și scriu mai mult despre lucrurile foarte grele, gen politică. Or, pe oameni îi interesează nu numai asta”, conchide ziaristul bucureștean.
El mai spune că nu există riscul de tabloidizare a presei, dar începe să fie o oarecare „berlusconizare” și în RM. „Și aici este un „Berlusconi” care ne spune chiar el că are un post tv cu acoperire națională, un ziar copiat cu un titlu după „Evenimentul Zilei din România” și o agenție media care deține 70% din piață”.
Despre tabloide și „nevoia” de ele
L-am întrebat pe Sabin Orcan dacă e nevoie de tabloide în RM. „Venirea Adevărului la Chişinău este un vis mai vechi al lui D Patriciu, patronul trustului Adevărul, cel care vrea să facă din Adevărul o companie regională, ne spune Sabin Orcan. Dovadă este şi extinderea din Ucraina. Acolo „Blick”, de exemplu, a ajuns cel mai citit tabloid. Este adevărat că nu sunt vânzările la care s-au aşteptat iniţiatorii proiectului. Probabil, din motive care ţin de cultura şi de mentalitatea oamenilor de acolo, „care sunt uşor mai conservatori şi mai tradiţionalişti”, ne spune Sabin Orcan. În plus, aflăm că o problemă mai e şi distribuţia pe țară, la fel cum e şi în Republica Moldova. O a treia problemă ar fi și împărţirea cuturală a Ucrainei. Lega de tabloide, cred că și mentalitatea își spune cuvântul. În orice țară există un tabloid cu rețeta specifică lui. Cele din România, de exemplu, sunt mai „dezbrăcate” decât cele din Marea Britanie. Asta e democrația. Adică dreptul fiecăruia de a citi ce vrea.
În loc de concluzii
„Când am venit în RM am constatat cu stupoare că există o lege a presei dn 1994, potrivit căreia, ca să îți deschizi o publicație în RM, trebuie să ceri învoire de la Guvern. Ceea ce mi se pare un act total antidemocratic. Nu există în niciun stat democratic din lume o astfel de reglementare. Toate aceste lucruri sunt făcute ca presa să fie ținută cumva într-un țarc”, conchide sabin Orcan.
În audio inserat în text mai ascultați și ce sfaturi dă intervievatul meu ziariștilor mai tineri, dar care, cred eu, ar prinde bine și unora cu ceva mai multă experiență.