Stiu ca trebuia mai devreme, dar asa s-a intimplat ca tocmai saptamina asta am avut timpul necesar si dispozitia pentru a-i oferi putina atentie acestui simbol al sarbatorilor. Chiar daca este acolo, in casa, mirosul de brad nu se mai simte asa ca odata. Da, este artificial si inalt, are luminite frumoase si o culoare placuta ochilor, intr-un cuvint este perfect, doar ca nu miroase. De aia ne-am gindit sa furam de undeva o crenguta vie care sa imprastie mirosul prin salon. Am vrut sa fac poze si sa le postez aici dar am uitat din nou. Poate miine ... Cind eram copii, tata intotdeauna venea cu un brad din centrul orasului. Asta se intimpla in ajunul Revelionul, pentru ca asa era atunci - Craciunul il sarbatoream pe vechi, iar Revelionul era pe primul loc. Acum insa, s-au schimbat lucrurile. Mai multa atentie dam Craciunul de pe 25.
Pina cind nu avem planuri pentru Craciun, probabil vom sta acasa si va fi o zi simpla, ca toate celelalte. La cadouri nu visez si nici nu sper, nici nu stiu daca am fost intr-atit de cuminte ca sa le merit ... nu-mi pot controla furia si nemultumirea iar Mosul nu iubeste astfel de persoane. Cit nu m-as stradui, nu pot sa accept unele lucruri, reactii. Si stiu ca o sa treaca, dar in suflet la mine ranile ramin.
Si nu mi se pare corect, sa stii, nu este corect ... deloc.
