De cîte ori în viață ne întîlnit cu situația că un adevăr spus nelalocul sau la timpul greșit poate strica tot ? Des… Nu e mai bine să știi uneori să taci și să lași lucrurile să decurgă așa cum decurg… De unde ne vine pofta asta de a spune lucrurilor pe nume , anume atunci cînd nu e situația ….
Caz :
O.(domnișoara) e cu A(cavalerul) de aproape 2 ani. Desigur că 2 ani nu-i chiar spus corect , de cîte ori s-au despărțit și împăcat… În una din despărțirile lor atît de fregvente , O are o aventură cu C.C – cunoscut aproape comun .. Aventura secretă.. Crede ea !
Peste un oarecare timp se împacă cu A , acesta începe să o chinuie cu întrebări despre C. Fata răspunde ferm , de genu -” Nu ! ce-i cu tine ? Ești nebun ? ” Trece un an , și într-un acces de sinceritate O îi spune adevărul … Întrebarea : Pentru ce?
Un an întreg ai spus că ” NU ! NU ! NU” și acum ”DA” … E ca și cum i-ai spune persoanei date ” DA , un an te-am mințit , da nu te superi … Așa-I?
Concluzia cred că o trage fiecare pentru el .
A mea e următoarea : Dacă tăceai, filosof rămâneai…
Da voi ce credeți ?
